Deci...plec în camp! La Padiş, în august, cu cerce. Ce frumos, nu? Şi acum, dacă tot sunt la capitolul "scouting", să vă relatez puţin povestea mea de cercetaşă temerară începatoare. Era o zi frumoasă de mai. Irina, Mircea, Georgi şi Vulky au venit la şcoală şi au prezentat ce fac cercetaşii. Şi au povestit atât de frumos, şi au redat cu adevărat sentimentul cercetăşiei, încât m-au captivat. Şi aşa s-a născut în mine cercetaşa Petra Ioana. Apoi, într-o luni, înaintea unei posibile teze, am mers la Centrul Local Deva, unde erau mulţi exploratori noi ca şi mine, dar totodată şi "experţi" într-ale cercetăşiei: Ruxi, Mircea, Vulky, Irina, Tudor, Georgi etc. Mi-a plăcut foaaaarte mult şi, îndemnată de Irina [ei bine, mi-e foarte drag de ea, e aşa drăguţă] m-am dus la temerari:). Acolo am cunoscut-o pe Alexandra[she's great, you should meet her too] şi Teddi[cu 2d, că altfel se supăra ailaltă Irina:D], Diana, Andreea, mai muulţi. Şi, evident, am format o patrulă: Acvilele Prietenoase, cu un steag great , cu deviza : "Putem zbura, putem învinge!" şi cu următoarea componenţă: Eu, Zaha, Denise, Ana şi, în viitorul apropiat, Ioana. Mie una îmi place foarte mult la cercetaşi. Ne înţelegem bine, am constatat că suntem kinda cupluri: nu o să dau nume, că dup-aia mi-o iau de la Irina mică vineri:). Tot ce pot să vă mai spun este că la cercetaşi e superb. Şi abia aştept campul din vară ca să simt cu adevărat cercetăşia. Conclusion: Scouting is the best!
Later edit: Am mai cunoscut oameni frumoşi la cerce şi am legat prietenii cu adevărat trainice. Şi am simţit cu adevărat ce e cercetăşia. Pentru asta, vreau să vă mulţumesc vouă, Alexandra, Ruxi, Irina şi Radu şi dragilor mei temerari. Vă iubesc pe toţi!:-)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu