Vise de toamnă.

Stau câteodată şi mă întreb de ce nu l-am găsit încă. Aaa, da, am uitat să zic pe cine nu am găsit: pe Făt-Frumos. Da, chiar acela pe cal alb, frumos, isteţ, amuzant, care ştie să îmbrăţişeze şi să şteargă lacrimile. Şi ştiu că nici nu am foarte multe pretenţii:). Oricum, nu vreau un Făt-Frumos neapărat. Dar vreau ACEL Făt-Frumos pe care îl evocă Tudor Chirilă în scrisoarea lui, care are onoare, este sincer, ştie să iubească o fată, ştie să iubească sufletul ei şi ştie să o facă să zâmbească. Şi vreau ACEA dragoste frumoasă care să se regăsească în "V.S.T" sau în "Cântecul de dragoste" de la Zob, şi care să se joace printre frunze căzute, sau să se bată cu bulgări de zăpadă, iar vara să se topească în mare. Şi mă tot întreb când o voi găsi. Aaaa, şi încă ceva. Ce frumos a fost la nuntă la Ghelari. Am stat împreună cu Iulia şi ne-am gândit cum va fi când ne vom căsători noi. Minunat! Voi avea o rochie albă cât mai simplă, şi 2 perechi de naşi, şi...şi nu îmi mai fac planuri, că poate nu se împlinesc:). Dar ştiu că mă voi mărita la Ghelari.
Totuşi, nu mă voi căsători cu oricine. Pentru că cred că există suflete-pereche şi doar când îmi voi găsi cu adevărat "Alesul" voi fi fericită. Până atunci, visez. La Făt-Frumos, la câte o imitaţie ieftină de a lui menită să îmi dea totul peste cap, la primul sărut, la prima îmbrăţişare etc. Şi mă simt plină de vise, de iubire, de fericire, de credinţă. Şi tot auriul de toamnă, toate frunzele căzute, ploile, norii, lumina la apus, chitara din colţul camerei, cărţile risipite, poeziile, absolut toată această toamnă este un nou şi plin de speranţe început. De liceu, de explo, de prietenii, de vise, de adolescenţă. Un început de fericire.

Pentru tine.

Dragă Erika,

M-am gândit destul de mult ce să îţi scriu. Şi am pus piesele noastre şi m-am gândit. Şi nu cred că o să pot înşira propoziţii pentru că e greu. Aşa că îţi voi spune printr-o [aproape] infinitate de cuvinte ce simt eu, ce îmi aduc aminte, pentru ce îţi mulţumesc şi ce mă face mereu să zâmbesc.
Prietenie, poze, amorezări, plimbări luungi cu rolele şi cu „struţii” sau „porcii”:), îngheţată de la Veneţia, clătiteee, Arta, cetate, centruuu, vară, soare, album, banchet, convorbiri muuulte, mesaje, poezii, blog-uri, pauze petrecute pe bordură lângă 11 A:), frică de fizică, glume la adresa profului de română [d’aşa, n-am ce-ţi faceee:)], râsete muuulte, bătăi, certuri, eşarfe, Balul Bobocilor, susţinere, întârzieri dimineaţa, lacrimi, zâmbete, cântece, chitară, vise, tăcere, sprijin [mereu], ciocolată caldă budincă:), toamnă, nebunie, urlete de fericire, vorbit tare, enervare, seri în care stăteam la tine până se termina „Friends”, parcul ăla mare de la Bejan, sucu’ la Maxxa sau la Jolie sau la Dava, cafeaua cu lapte sau ciocolata caldă de pe holul şcolii, supărările mele de cercetaşă, ale tale din cauza prostiei, telefonare cu nr privat:), bătăi cu Cioban, „combinaţii”, zile de naştere, frustrări, îmbrăţişări, Facebook, noroc, speranţă, rochii de banchet, Ştiinţe-Engleză[ştii tu de ce], Brăneţ-Bexilicious, „Alba”, „Shiny”, haine de la Effect:), popcorn, zăpăceala, tenişi Converse la care visăm, posterul cu Rob Pattinson furat de profa de engleză, sesiunea de comunicări ştiinţifice, băieţi, bârfe, adolescenţă, copilărie, „True friend”, dragoste, „One in a million”, credinţă, încredere, iubire, Dumnezeu, familie, surori, cele mai bune prietene, fericire...prietenie...4 ani.
Tot ce pot să mai spun este că te iubesc mult de tot şi sper să rămânem aşa mereu. Pentru că tu eşti sora mai mare [cel puţin una dintre ele] pe care mi.a trimis-o Dumnezeu. Şi pentru că te iubesc, Erikuţa „Little Shiny” a mea. Şi te voi iubi mereu.

Cu multă prietenie şi dragoste,
A ta Petra Ioana.:)

P.S.: Am pus şi unul dintre cântecele noastre. >:D<

Atât. Şi nimic.

"Nobody said it was easy, no one ever said it would be this hard. Oh! Take me back to the start."

[Nimic nu e cum m-am aşteptat să fie. Şi vreau înapoi la temerari la Irina mea dragă. Şi îi mai vreau pe Ruxi, Ale şi Radu înapoi. Şi aş vrea ca cei care au plâns alături de mine să nu îmi întoarcă spatele. Şi aş mai vrea ca visul meu de cercetaş să devină realitate. Te implor, Doamne, ajută-mă! Şi tu, B.P., învaţă-mă ce să fac ca să pot lăsa în urma mea lumea mai bună decât am găsit-o. Pentru că sunt mică şi nu mai ştiu ce să fac. Şi pentru că vreau din tot sufletul meu să fiu "gata oricând"!]

Cafea în 3 culori [cercetăşeşti]

A venit toamna şi în Deva, şi cum nu am mai ieşit de mult timp la un ceai cu dragii mei cercetaşi, am decis ca după vernisajul noii expoziţii de la muzeu [da, avem o nouă expoziţie, şi avem chiar şi un sarcofag! Şi pe Luca si Raluca îmbrăcaţi în copii egipteni:)] să mergem la Cafe Boheme. No, ajungem noi acolo, ne aşezăm la masă, consultăm meniul şi apare tipa ca să ne ia comanda. No, toată lumea în afară de Zaha şi-a luat ceai, aşa că eu am decis să experimentez o cafea în 3 culori. Ete na, aşa am vrut eu! Şi când chelneriţa a văzut că e 7 seara şi eu o fată chiar micuţă îşi ia o cafea, m-a luat la rost. Câţi ani am. Şi de ce beau cafea. Cafeaua îmbătrâneşte [nu contează că era prima oara când beam]. Că ea a făcut studii pe tema cafelei. Bine, tanti! Lăsaţi-mă să îmi beau cafeaua în 3 culori şi să îmbătrânesc. Eu o să fac riduri, nu tu care ai nişte şunci imense. Şi ca un soi de cireaşă de pe tort, s-a mai luat şi de gramatica Andreei pentru că ea surdă şi nu a înţeles ce a spus fata. Şi ice tea-ul lor a fost chiar naşpa, poate tocmai de aceea le-a întrebat dacă le-a plăcut. Dar, trecând peste tipa "deşteaptă", a fost o seară foarte tare, pentru că am râs cum ştim noi şi ne-am distrat ca de obicei. Şi acestei seri a urmat o sesiune de fotografii cercetăşeşti în Parcul Dendrologic din Simeria. Un photoshooting cu bătăi cu frunze, cu ploaie şi cu poze tari. Pentru că suntem cercetaşi! Şi pentru că suntem gata oricând!

P.S.: Totuşi, chiar a fost bună cafeaua în 3 culori!:)

Iubite...

Iubite, hai să fugim undeva, între munţi,
Să ne ascundem printre vârfurile brazilor
Şi să privim dintre flori cerul, să ne îmbrăţişăm
între frunze, în apa de izvor, în florile de colţ.

Iubite, hai să zburăm spre stele, să-ncercăm să le atingem
Să ne proptim capul de lună şi
în această clipă de eternitate să-ngemănăm
Ziua cu noaptea, soarele cu ploaia, şoaptele cu cântecul şi să ne iubim.

Iubite, e prea greu să îţi cânt tot ceea ce am în suflet, dar
Ştiu că poţi să auzi chiar si încercările unei chitări dezacordate
Şi mai ştiu că, de-ai fi la munte sau te-ai zbate in spuma mării sau ai urca în stele,
Oriunde ai pleca, mă vei lua cu tine, ca să-ţi cânt, să-ţi spun poveşti şi să te iubesc.

Cântec de dragoste

Noi ne-am iubit demult, într-o toamnă,
Când frunzele zburau peste noi ca nişte vise frânte;
Şi când, între săruturi, loveam câte o castană,
Se stârnea mereu un vânt ca să ne cânte.

Noi ne-am iubit undeva, într-o pădure,
Printre mormane de frunze uscate,
Şi din când în când ploaia venea să ne fure
Îmbrăţişarea, ca să ne-o închidă în a uitării cetate.

Dar noi ne ţineam foarte strâns,
Şi nimeni n-ar fi putut să ne despartă...
Ne-am iubit ca un foc abia aprins,
Ce nu ştia că văpaia avea să rămâna cândva uscată.

Chemam veveriţe la noi,
Ca să le dăm nuci şi puţină fericire;
Şi ne bucuram ca nişte copii amândoi,
Atunci când ne atingeau palmele, privindu-ne cu multă iubire.

Şi atât de tare ne-am iubit,
Încât într-o noapte rece şi-nstelată,
Un război plin de durere am stârnit,
Lăsând dragostea noastră cu uitarea să se bată.

Şi-atunci când am văzut că iubirea noastră a pierdut,
Ne-am strâns visele de toamnă şi-am plecat;
Lepădând în iarbă ultima speranţă ce-am avut
Şi uitând acolo corzile pe care iubirea a cântat.

Stelele şi iubirea

Cândva,demult, visam aproape de lună,
Privind pământul cu multă mirare
Şi te ţineam foarte strâns de mână,
Ca să nu mi te ia a vântului suflare.

Cântam amândoi, cu tâmpla lipită de stele,
Uitând de lume, de ură, de rele.
Eu îţi spuneam poveşti,tu mă iubeai
Şi niciodată de sufletul meu nu te desprindeai.

Dar stelele s-au înfuriat pe noi,
Fiindcă ne agăţam dragostea de ele,
Şi, prinţe drag, ne-au îngheţat iubirea,ca pe-un sloi,
Lăsându-mi-te singur şi rece.

Şi am căzut din cer aici, în lume,
Unde oamenii calcă pe iubire;
Şi mi-e dor de tine, dragoste făr' de nume,
Fiindcă pe pământ nu poţi avea fericire.

Aşa că te caut, cu sufletul strâns în pumni,
Şi sper să te găsesc, să stăm alături c'altădată,
Să ne uităm la stele şi să plângi,
Amintindu-ţi şi tu de ce a fost odată.

Eu să văd cu ochii tăi,
Tu să simţi cu inima mea,
Doar atunci vom fi iar noi,
Doar atunci vom urca iar într-o stea...

Octombrie...

A venit toamna şi vântul se joacă iar printre sentimente,
Frunze zboară în cele patru zări
Şi mie mi-e frig şi calc pe vise,
Strivind castane pe cărări.

A venit octombrie şi în suflet mi s-a prins
O rândunică cu aripa frântă,
Mi se piteşte lângă inimă
Şi din timp în timp îmi cântă.

Şi e toamnă şi ploaia începe să doară,
Iar tu eşti plecat departe cu cântul,
Şi-n fiece noapte aud la geam
Al tău glas,îngânând mereu vântul.

Vino aici, şi cântă-mi din chitară,
Iar eu îţi voi spune poveşti;
Şi atunci pentru noi vară va fi iară...
Tu, octombrie, iubire să ne dăruieşti!