Speed of sound

Zilele trecute am trăit totul într-un mod supersonic. Totul a început sâmbătă, când am mers pentru prima oară la aerodrom la Săuleşti. Am avut ceva cursuri într-o sală în care am îngheţat, apoi, împreună cu Georgi, ne-am chinuit şi am reuşit să spălăm tot hangarul, în timp ce ceilalţi planorişti spălau...planoarele. După ce am treminat cu asta, a aterziat Wilga şi instructorii ne-au lăsat pe mine şi pe Georgi să ne urcăm în ea. Şi ne-am jucat cu manşa, apoi am fost băgate în hangar cu tot cu avion. Şi am râs foarte mult, şi ne-am distrat pe cinste. După-amiază am mers la Ora Pământului cu cercetaşii, iar petrecerea se poate rezuma în câteva cuvinte: circ, şoc, palme, traume, panică. Cel puţin din punctul meu de vedere. Aaa, şi pizza plătită şi nemâncată. Duminică am mers la Biserică, fiindcă au fost Floriile şi m-am împărtăşit iar.

Luni a fost o zi trăită la maximum, am râs, am cântat, am strigat, am exasperat-o pe Erika iar...şi am ieşit cu draga de Ruxi. Mereu când ies cu ea sunt aşa de fericită şi mă bucur tare mult că suntem prietene... Revenind, marţi am testat pe propria mea piele sistemul medical român şi mi-am promis că nu rămân medic în ţara asta, fiindcă pentru o amărâtă de fişă medicală pentru planorism m-am învârtit 3 ore în policlinică cu mama. Apoi am ajuns la şcoală, aveam sport, i-am admirat copilul lui dirigu, fiindcă e foarte drăguţ. La fizică nu era profu în şcoală, aşa că am plecat cu Sugar, Ozana şi Erika, era să ne prindă Linţ, am mers la bibliotecă, am fost date afară de o profă care avea nevoie de sală, ne-am oprit la clasa la care avea oră dirigu ca să auzim bancul pe care îl începuse, dar l-am auzit pe director şi ne-a ascuns în baie, unde, după îndelungi chinuri, am auzit clopoţelul salvator şi am fugit în 11F, unde băieţii ne-au ascuns până a plecat suplinitorul de fizică din clasă. La mate, dirigu ne-a povestit tot felul de necazuri din Decebal, apoi ne-a inspectat tabelele la trigonometrie, după care a început să ne zică bancuri: cu ardeleni, poliţişti, blonde etc. Iar după-masa de ieri mi-am luat balerini.

Astăzi, am întârziat la mate, nu am avut scuză bună, dar am intrat la oră, la chimie am râs iar, la desen am chiulit, la istorie nu a venit profa, apoi am avut teză la română, unde timpul a fost prea scurt pentru cât am avut de scris, dar sper ca iau notă mare. La engleză am mers iar la film şi mi-am găsit vocaţia: o să mă fac Alice in Wonderland şi o să salvez lumea de rău.:) la TIC am râs cu profa şi am terminat un tabel exasperant. După şcoală m-a condus Prostan acasă, că venise prin Deva să mă tortureze. Am fost şi la maslu azi, iar acum mă pregătesc să scriu o compunere despre Franţa.

Mâine merg la denia celor 12 evanghelii, în dublu exemplar, în ambele sate în care tata e preot. Vineri seara la Prohodul Domnului merg tot în dublu exemplar, iar sâmbătă merg la trei slujbe de Înviere. Poate reuşesc să îmi fac timp să scriu ceva despre Paşti şi Înviere în Săptămâna Mare. Până atunci, vă las cu Coldplay şi vă îndemn ca măcar de Paştile acestea să vă hotărâţi să faceţi acea schimbare în voi, fiindcă după ce reuşim să devenim noi înşine mai buni, şi lumea va fi mai bună...

Wonderland...or wonder-week.

Oficial, s-a terminat şi săptămâna asta. Cu foarte bine, fiindcă a fost o săptămână minunată, aşa cum spune şi titlul. Duminică m-am împărtăşit şi am fost foarte fericită. Luni am râs cu nebunele din 9D şi am aflat mai multe detalii despre excursia la Praga. Ah, şi luni a venit Vlad la Deva cu tot cu multe glume, enervări şi o închipurie de cort Northface...Suceava asta! Marţi...nu îmi mai amintesc prea bine ce am făcut, şi nu pentru că aş fi băut ceva între timp, doar pentru că îmi amintesc mereu lucrurile atunci când nu trebuie. Dar ştiu că am început să vorbesc moldovinieşti, ca priegătiri pt când mierg la Suşava, undi va fi foarte ghini şi numa olecuţă am iemoţii. Miercuri am râs de papucii...foarte frumoşi şi la modă în 9D. Şi miercuri am fost la teatru, la "Scandal la operă", cu Mircea Diaconu. A fost genial, am râs atât de mult...pentru cunoscători: GURA! HAI SĂ VEDEM CINE ESTE ÎN BAIE!:)). A fost cea mai bună piesă de teatru pe care am văzut-o până acum. Joi a fost foarte fain. Am chiulit de la religie şi franceză cu Erika, Ozana, Luisa şi Sugar şi am mers în parc, unde 2 ore am vorbit despre tot şi mai ales toate din 9D. Am râs, am consolidat prietenia noastră, a fost genial. Apoi am mers acasă şi am pierdut vremea aiurea, învăţând pentru teza la chimie de azi. Aaa, am uitat...joi am fost mândră de mine când m-a ajutat proful la chimie chiar dacă nu aveam oră...:D

Revenind, azi a fost super tare din nou. La chimie, nu am făcut decât 5 minute de oră,în care profu mi-a spus pentru prima oară Petra şi nu a exclamat nici "Perfect!", nici "Să nu-mi spui!":). Restul orei profu a fost plecat şi noi am repetat pt teză. La bio, muritorii de rând din clasă au dat teza la bio, iar eu, Ozana şi Pălu am dat la chimie. Şuşoteli, chestii-trestii....eu am ştiut şi a fost ok. Apoi, la română, chiar dacă noi avem teză săptămâna următoare, profa ne-a citit din Scrisoarea I...Şi cei din A aveau şi ei teză la chimie şi i-am dat subiectele partenerului meu de la bal, Vlad, şi foaia mea cu rezolvare era cât pe ce să ajungă la Caius, dar după insistenţe, fugăreli şi crize de nervi am recuperat-o, victorioasă. Fizică nu am făcut azi, aşa că am povestit toaaaată ora despre imperiul de mini-eclere şi cum e să fii un şofer mic, apoi am ieşit afară, să spargem curtea cu genialitatea noastră de eleve din 9D. Nici engleză nu am făcut, trebuia să ne uităm cu o altă profă la "Hamlet", dar ne-am uitat la "Alice in Wonderland" şi am râs de englezii ăia urâţi. După ora asta, am avut TIC, unde am râs cu lacrimi. Erika i-a zis profei că arată bine la vârsta [înaintată] pe care o are, eu am întrebat-o pe Sugar dacă merge în imperiu ca să nu întreb direct dacă merge la Vlad azi şi ea mi-a răspuns: Nu, nu merg azi la Vlad! şi profa a început să se intereseze cine e Vlad, câţi ani are, de unde e etc. Şi Erika se chinuia să facă tabelul în Word, eu mă uitam la ea şi râdeam. Şi la sfârşitul orei, am vrut să închidem calculatorul şi nu mergea, aşa că eu am făcut o fază demnă de DeeDee, sora lui Dexter. Am apăsat pe multe butoane de pe tastatură deodată şi...minune, calculatorul s-a stins! După şcoală, eu cu Erika, Oana, Miru şi Cooz am plecat la Effect. Miru a achiziţionat o pereche de ochelari de soare şmecheri cu doi jm, Cooz a tot probat, dar nu a găsit ce vroia, iar eu..ei bine, eu mi-am luat o rochiţă drăguţă cu pisici. Şi e foaaaarte frumoasă, până şi profa de info şi TIC, care era în magazin, mi-a zis că mi se potriveşte şi că e faină. Şi am râs cu năroadele astea de numa. Apoi, am fugit la ore la franceză, după care am ieşit cu Erika cu rolele şi m-am distrat, as usual. Şi era să pic iar, tot as usual.:)

Concluzia e că am avut o wonder-week şi după olimpiada de religie mi-am făcut un prieten nou, pe Dănuţ, un băiat care citeşte, ceea ce e foarte rar în zilele noastre, şi o prietenă nouă, pe Anca, o fată suuuper. Mâine dimineaţă merg la aerodrom să spăl planoare, iar seara la Earth Hour cu cercetaşii, atât noi, devenii, cât şi dragii de hunedoreni. Şi să stingeţi mâine de la 8.30 până la 9.30 seara becurile, calculatorul, televizorul, fiindcă e Ora Pământului. V-am lăsat cu o melodie...wonderful.:)

Despre putere, libertate şi suflete..

Oamenii au uitat să iubească. Li se pare că lumea de azi nu mai are nevoie de iubirea lor, că libertatea o găseşti ascunsă într-un pachet de ţigări la un colţ de stradă şi puterea provine doar dintr-o funcţie înaltă în firmă sau stat. Oamenii uită în fiecare minut de sufletele pe care le-au ascuns lângă inimă. Le-au ascuns acolo ca să nu se mai gândească la ele, fiindcă au devenit o povară pentru ei. Dar sufletele trebuie să fie cea mai frumoasă parte din om, să fie aripile ascunse de Dumnezeu înăuntrul nostru, nu o povară. Oamenii nu mai ştiu asta. Au cernut cenuşă peste suflete, şi-au tăiat cu bunăştiinţă unicele aripi pe care le puteau vreodată folosi ca să se înalţe la Cer şi tac...Oamenii tac, căutând putere şi libertate în locuri în care nu o să le găsească vreodată. Fiindcă puterea şi libertatea se găsesc doar alături de iubire...doar atunci când crezi şi nădăjduieşti că totul va fi bine. Nu există putere şi libertate în afara Lui Dumnezeu.
Lumea de azi se învârte într-un cerc vicios. Tehnologie, bani, sex. Iubirile se consumă în maşini sau pe internet. Prieteniile constă în parteneri de băutură sau de bârfit. Bisericile sunt goale, barurile pline. Oamenii pretind că sunt prea ocupaţi mereu, că nu au timp să se gândească la viaţa veşnică, nici să caute adevărata Fericire. Au timp doar de plăcerile lumeşti şi se bucură doar de momente trecătoare, fiind nepăsători la Bucuria care îi aşteaptă cu braţele deschise. Pe oricine ai întreba azi pe stradă, în afară de excepţiile care confirmă regula, ce reprezintă pentru ei libertatea, ţi-ar răspunde, nonşalant, că libertatea e atunci când eşti cu prietenul, sau când bei, sau când faci diverse lucruri care îşi plac. Da, aceea e un fel de libertate, prin care simţi adrenalina curgându-ţi prin vene şi ai o senzaţie de eliberare. Dar nu este adevărata Libertate. Putem să fim liberi total şi ireversibil doar întru Dumnezeu. Atunci când ai o relaţie personală cu Acesta, când vrei să laşi lumea mai bună decât ai găsit-o, când crezi din toată inima că atunci când Hristos e lângă tine, poţi face orice, atunci ai devenit cu adevărat liber. Poate părea un paradox, dar eşti liber doar când accepţi crucea pe care o ai de dus, când te jertfeşti pe tine însuţi şi înveţi să îţi iubești aproapele. Eşti liber doar când eşti înlănţuit de credinţă şi de iubire. Eşti liber atunci când iei acea hotărâre de neclintit de a te schimba, de a deveni mai bun, de a urca treptele spre Rai. Atunci vei simţi cum sufletul tău se întinde, asemeni unor aripi, în aerul atât de curat şi te poartă spre mântuire. Şi odată cu această Libertate vine şi Bucuria adevărată. Da, eşti fericit atunci când iubeşti şi eşti iubit, te bucuri de lucrurile mărunte şi este foarte bine, fiindcă aşa poţi avea o viaţă frumoasă. Dar dacă încerci să priveşti mai profund lucrurile, să cauţi mai cu râvnă, o să vezi că Bucuria vine de la Dumnezeu, de la o viaţă trăită pentru El. Aşa cum Hristos S-a dat pe Sine Jertfă pentru mântuirea noastră, şi noi trebuie să ne închinăm viaţa Lui. Iubind necondiţionat şi căutând să faci mereu binele, urcând mereu mai mult pe Scara Raiului, aşa te apropii de Bucuria Veşnică şi atunci când o vei dobândi, vei fi cu adevărat un om fericit. Fiindcă aceasta este adevărata provocare a acestei ere: să alegi Libertatea, Bucuria şi Iubirea, să-L alegi pe Dumnezeu în detrimentul acestei lumi trecătoare, să fii responsabil pentru a fi liber.
Oamenii se cred puternici dacă sunt directori sau dacă stăpânesc şi subjugă cât mai multe vieţi. Se cred puternici dacă au mulţi bani, multe calculatoare, multă mâncare pe masă şi multe zerouri în contul de la bancă. Dar nu asta e adevărata putere. Adevărata putere este să simţi că poţi schimba ceva în această lume rea, că Dumnezeu ţi-a lăsat destule virtuţi cu care, dacă le valorifici, poţi munta munţii din loc. Te simţi puternic cu adevărat doar atunci când realizezi că porţi Chipul Lui Dumnezeu în tine, că ai posibilitatea să te asemeni cu El şi începi să faci acest lucru. Cu cât crezi mai mult că poţi fi un exemplu pentru ceilalţi şi că poţi lăsa lumea mai bună decât ai găsit-o, cu atât puterea îţi creşte. Poţi fi creator şi trebuie să începi cu tine însuţi, să cauţi Calea spre mântuire şi să o urmezi, să încerci zi de zi să fii mai bun, să scapi de păcate, să iubeşti cu adevărat. Orice schimbare începe cu schimbarea proprie. Există un moment în viaţa fiecăruia în care se produce un declic, în care realizăm că trebuie să fim mai buni. Şi din acel moment, cu voină nestrămutată şi hotărâre neclintită, Dumnezeu ne va da puterea de a schimba, de a crea ceva mai bun. Oamenii pot deveni puternici doar dacă au grijă de acel suflet uitat lângă inimă. Avem putere în mâini, în vorbe, în gând. Avem putere în suflete. Trebuie să o folosim întru Hristos şi pentru a făuri ceva mai bun, mai înălţător. Puterea e de la Dumnezeu pentru noi...puneţi voință şi perseverenţă în vieţile voastre şi...oamenilor, veţi fi cu adevărat puternici!
Dar pentru a îndeplini cele scrise mai sus, oamenii trebuie să dezlege sufletele de lângă inimi, să lase aripile să le crească. Trebuie să învețe să iubească, împotriva tuturor obstacolelor. Să iubească sincer, nefățarnic, din întreaga lor ființă. Să-și iubească aproapele, să răspundă răului cu bine, să lepede hainele grele și murdare, pline de păcate. Să îmbrace cămăși de lumină. Să fie nonconformiștii adevărați dintr-o lume nonconformistă falsă. Fiindcă în asta constă nonconformismul actual: să alegi dreptatea, credința, nădejdea și, mai ales, dragostea. Să alegi Calea spre Cer miilor de căi spre Iad. Să alegi să fii cu Hristos, nu cu Diavolul, fiindcă drum de mijloc nu există. Să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, ca să Îl regăsești în tot ceea ce ți se întâmplă. Vă asigur că așa veți găsi libertatea și fericirea de care avem cu toții nevoie. Doar că această libertate și această fericire vor dăinui veșnic...Și veți avea veșnic soarele în mâini, aripi de înger și suflet puternic.
P.S.: Am trecut la națională la religie și sunt fericită! Fiindcă am soarele în mâini și libertate în suflet...:)

Soarele din mâna mea:)

Mă simt liberă, chiar dacă astăzi am avut ceva crize de personalitate. Aş fi scris mai mult despre puterea pe care o simt în mine, despre lumina care mă umple, dar o să scriu mâine seară,cred, după ce mă spovedesc. Până una-alta, ţineţi-mi pumnii mâine la olimpiada de religie, că e faza judeţeană şi poate trec la naţională! Şi ca să vă înmoi inimile şi să vă dau soare în mâini, ca să purtaţi şi voi lumină, vă îndemn să iubiţi, chiar dacă sunteţi răniţi, supăraţi, împovăraţi de grijile zilnice. Nimic nu trebuie să vă murdărească dragostea sau să vă fure zâmbetul. Ca să vă conving, vă las şi o melodie frumoasă, evident, de la Vama Veche. Vă rog, rămâneţi mereu în anotimpul iubirii...:)

Despre stele căzătoare, egoism şi genii.

În primul rând...A VENIT PRIMĂVARA! E aşa de cald afară, soarele a răsărit dinspre Simeria şi se reflectă în ochelarii mei. Am avut zile drăguţe la şcoală, dar niciuna nu se compară cu cea de azi. Totuşi, o să vă povestesc şi incidentele interesante de ieri...La ora de info, am râs prea zgomotos de un test rupt în bucăţi, şi am fost apostrofată de profă, care mi-a sugerat, subtil, că sunt cam egoistă. Apoi şi dragele mele bestii mi-au spus asta şi trebuie să recunosc că, deşi m-a cam durut, e adevărat. Adică sunt uneori egoistă, dar nu fiindcă aşa vreau să fiu. Pur şi simplu aşa sunt. Dar cum asta nu e o scuză, o să încerc să remediez problema. Oricum, copilăroşii se gândesc de obicei numai la ei, nu? Şi eu nu vreau să nu mai fiu copilăroasă, chiar dacă am trecut prin lucruri care m-au rănit şi m-au maturizat. Dar articolul acesta se vrea a fi unul optimist, aşa că după ce îl termin de scris o să merg în baia mea proprie, unde am un bazin plin cu egoism, în care înot atunci când vreau să fiu atât de superioară încât nici aviatorii nu ar putea ajunge la nasul meu....Revenind, am avut cea mai genială oră de desen. Am caracterizat şi am împărţit împreună cu Iulia, Erika şi Theu cele mai trăznite trăsături, gen: cine e cea mai crăcănată sau cine are ochii cei mai frumoşi. Am râs atât de mult încât profa mi-a spus pe numele de familie, lucru pe care îl face doar când e nervoasă. Şi la chimie profu a fost foarte tare, ca de obicei. Tot ca de obicei, bestia de mine a trebuit să meargă la tablă. Dar a fost...perfect. Mai ales că după-amiază am mers la Maia şi am făcut engleză şi suntem amândouă mândre una de cealaltă.
Astăzi, a fost o zi...stelară. La religie, am râs de râsul lui Tudor. La mate, am povestit jumătate de oră despre turismul românesc, despre poporul ăsta care se duce de râpă şi de inteligenţa respinsă atât de vehement de naţia noastră. La ora de engleză, am mâncat ciocolată cu cereale şi am râs cu bestia şefă, adică Sugar a mea. După engleză, am plecat la bibliotecă împreună cu ceilalţi olimpici la religie, ca să "învăţăm". Dar am râs, am povestit, ne-am uitat la videoclipuri şi am ascultat interviul magnific al Ancuţei. M-am cam plictisit, aşa că în pauză am venit în clasă. Eh, şi aici...Ozana avea desenată în frunte o semilună, aşa că eu am rugat-o să îmi deseneze o steluţă. Şi toţi băieţii, nu doar cei din 11F, ne întrebau ce avem în frunte. Lumea se uita ciudat la noi, dar a fost foarte tare. Apoi am avut biologie, am vorbit şi am râs prea mult cu Erika, aşa că profa ne-a interzis să mai stăm împreună la ora ei. Şi acum...cel mai genial aspect al zilei. Profa a întrebat cine e născut în 1995 şi sunt singura din clasă născută atunci. M-am speriat şi am rugat-o foarte serios să îmi spună ce s-a întâmplat în acel an, şi mi-a răspuns că atunci s-a născut un premiant naţional la un concurs de ştiinţe [evident, despre mine era vorba:)]. Mi-a spus că este un concurs denumit "Ştiinţe pentru juniori" sau ceva de genul, concurs de fizică, chimie şi bio şi fiindcă sunt născută în "95 pot participa. Ţin să spun, fiindcă egoismul nu mai rezistă, că doar eu pot participa din toată clasa, fiindca sunt cea mai mică. Şi poate câştig faza pe judeţ şi merg pe ţară şi în tabără şi...sunt aşa de fericită că sunt mică!:) După ora asta teribilă, am plecat acasă cu Erika, Miruna, Magdalena, Slash, Cristina, Francesca şi Ovidiu, care Ovidiu Drosophila Multivitamina, denumire care se datorează ochelarilor lui "jmecheri cu doi jm", m-a întrebat dacă sunt o cometă, din cauză că aveam stea în frunte. Aşa că i-am zis că eu sunt stea căzătoare şi atunci când o să zbor cu planorul şi o să mă prăbuşesc îşi vor putea pune o dorinţă. Sau, mai simplu, să se bucure de câte ori mă văd, că sunt purtătoare de noroc. Am stat cu ei în staţie până le-a venit autobuzul, am râs, am făcut planuri cu Francesca pentru când o să mergem noi la Timişoara la DELF şi o să mâncăm la KFC, şi am făcut planuri şi pentru excursia magnifică la Praga şi am fost fericiţi. Fiindcă eu sunt o stea căzătoare şi îndeplinesc dorinţe, pot face oamenii să zâmbească. Mă simt mândră de mine. Dar mă opresc, că deja devin egoistă iar:). Aşa că vă las cu Owl City şi merg să fac mate, chimie şi planorism. Ah, da, şi religie, că doar am olimpiadă sâmbătă! Zi faină şi fericită tuturor!:)

Festivalul luminii:)

O să încep prin a mă scuza, fiindcă am vrut să scriu şi în timpul săptămânii, chiar aveam lucruri faine de povestit, gen cum se leagă profa de info de iubirile mele sau cât de uşor m-am strecurat la tata la servici [pardon, analize pt planorism:-"] de la ora de geografie, dar am fost ocupată cu gulguţele, şcoala şi rămas-bun-uri. Însă acum sunt relativ ok, având în vedere prin câte am trecut în acest sfârşit de săptămână, şi sunt gata să vă povestesc despre festivalul luminii.
Sincer, nu mă aşteptam să iasă aşa de bine. Aş putea să rezum toată povestea la câteva cifre: 2.200 de gulguţe, 2.200 de lumânări, mii de aplecări şi ridicări pentru a aşeza şi a aprinde luminiţele, vreo sută de turte dulci delicioase şi 4 sau 5 bănci reparate. Sau aş putea rezuma festivalul prin câteva cuvinte sau sentimente: lumină, ceai, copilărie, cântece, bucurie, dor...Dar nu! O să vă spun detaliat cât de frumos a fost...:)
Temerarii şi cu mine ne-am întâlnit la 4 jumate în staţia de autobuz, dar când autobuzul a ajuns, am constatat că era plin. L-am sunat pe Raul, dar el avea o maşină prea mică pentru a ne duce la Hunedoara, aşa că am apelat la Tiriteu şi la jeep-ul lui TIR. Am stat pe Teddi, am fost zdruncinată, dar ne-am distrat şi am râs de cocalari şi de bătrânica ce ne-a dat indicaţii de drum. Am ajuns cu bine la Hunedoara şi ne-am pus pe treabă, alături de cercetaşii hunedoreni şi exploratorii deveni. Am pus gulguţe în aproape tot parcul, am reparat bănci, am râs, am povestit, am legat prietenii...Apoi a venit şi Tudor şi m-a luat în braţe, am fugit şi apoi am căzut, fază gustată din plin de temerari şi de noi doi, care am cam muşcat din asfalt. Dar a fost foarte fain. După asta, am dat iama în turta dulce pregătită de Irina, care era foarte bună. Începuse să se întunece, aşa că Irina mică şi Cristina au aprins prima gulguţă, moment destul de emoţionant. Noi ne-am luat lumânări şi am plecat prin tot parcul să aprindem şi celelalte 2.199 de gulguţe. După ce toate lumânările fuseseră aprinse, parcul arăta...minunat. Noi ne-am strâns în foişor, ne-am aşezat lângă chitarişti şi am început să cântăm. Pe la "Visul", lacrimile au început să-mi curgă, dar s-au oprit pe umărul gata oricând al Dianei. Am trecut lângă Tudor şi am tot cântat. La un moment dat, un cocalar a început să cânte şi altul a zis..."Bă, chiar e fain!", ceea ce e de bine...Apoi a urmat încă un episod teribil al existenţei mele. Irina mică m-a chemat să mergem să facem poză pentru ziar şi când m-am dat jos de pe marginea foişorului, am nimerit cu picioarele direct în apa fiartă pentru ceai, care, evident, s-a vărsat peste tot. Au urmat dese împiedecări, era să mă ard, am împărţit oamenilor semne de carte drăguţe şi totul s-a încheiat cu poze faine, pe care încă nu le am. După ce am terminat de cântat, ne-am strâns toţi şi am pornit-o spre castel, ca să petrecem cercetăşeşte. Am cântat tot drumul alături de Tudor, de la Elijah Rock la Katie Melua. Am cântat chiar şi varianta cercetăşească de la "Un elefant se legăna", şi anume: Un cercetaş se legăna pe un fir de tiroliană şi pentru că nu se rupea, a mai chemat un cercetaş! Am sărit, ne-am zbenguit, am răguşit, dar a fost foarte fain. La castel i-am cântat La mulţi ani lui Gherman, am cântat la chitară, am mâncat [eu cu Maia şi stomacurile fără fund]...apoi a venit vremea să plecăm acasă, moment despre care o să vă spun că a fost doar...palpitant. Şi tortul lui Gherman a fost foarte bun.:)
Mă bucur mult că lumii i-a plăcut la festival şi că am reuşit, aşa cum zicea şi Ozana pe blogul ei, să transformăm o banală seară de sâmbătă într-o sărbătoare care a adus multor oameni un zâmbet pe buze şi copilărie în suflet. Da, am reuşit să ne bucurăm împreună de lucrurile mărunte. Şi mă simt mândră că sunt cercetaşă!
În altă ordine de idei, începe o nouă săptămână frumoasă. Totuşi, eu am tristeţe în inimă atunci când văd cum copii cu suflet bun se duc la Domnul...Dar vă urez tuturor să fiţi fericiţi, până când voi redeveni şi eu Sufleţel cu zâmbetul mereu pe buze. Şi o să încerc să mai scriu ceva literatură şi atunci când primesc pozele de la festival, o să vi le arăt şi vouă. Eu plec să învăţ la istorie...
Noapte bună! Şi sper să vă placă următorul cântec.:)


P.S.: Pentru articolul oficial despre festival, accesaţi:
http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/Festivalul_Luminii-organizat_de_cercetasi-Adevarul_de_Seara_Hunedoara_0_224977637.html.

Gumă la mâna a doua şi altele:)

Ştiu că a fost ziua mamei, a bunicii, femeii etc şi nu am scris nimic, fiindcă nu am simţit nevoia să fac un elogiu feminităţii în 8 martie. Când primăvara o să binevoiască să vină şi o să pot purta balerini şi rochiţă, o să scriu şi despre feminitate şi o să zic de ce e mai bine să fii fată decât băiat. Dar acum o să vă povestesc despre cât de trăznită e clasa mea şi cât de tare o iubesc.:)
În ultimele zile, s-au întâmplat multe lucruri în 9D. Am terminat proiectul cu revista rândului de bănci [fiecare rând de bănci a scris câte o revistă şi săptămâna următoare, la dirigenţie, vom decide cine e câştigătorul, deşi e evident că rândul meu are cea mai faină revistă]. Am scris despre vicii, i-am luat interviu lui Vulky, am bârfit la scară demnă de Gossip Girl şi avem cele mai faine citate, chiar şi cel mai adevărat horoscop. Asta ca să vedeţi de ce noi merităm să câştigăm. Şi pe lângă astea, am uitat să vă zic că avem şi o broşură de teste inventate de mine şi de Erika bonus de 8 martie...:D
Ca o clasă respectabilă ce suntem, am luat flori profelor de 8 martie...câte un stânjenel la fiecare, ni s-a părut suficient. Şi economia noastră s-a dovedit utilă, fiindcă am aflat că fusese ziua profului nostru drag de fizică, aşa că i-am luat cadou biografia lui Garcia Marquez şi era atât de emoţionat şi noi la fel şi totul a fost aşa de drăguţ.
Cel mai nou şi fain lucru în 9D este jocul inventat de noi...Gumă la mâna a doua. Instrucţiuni: se dezlipeşte marginea de plastic a băncii, se ia o sticlă goală, se formează echipe, se lasă deschisă uşa de la clasă ca să avem galerie printre băieţii din 11F şi se loveşte în sticlă cum apuci: ca la volei, ca la baseball, sau chiar hochei. Şi e un sport fascinant, ne distrăm la maxim.:)
Tot o noutate din 9D sunt discuţiile filozofice, gen...este esenţial sau nu contactul fizic într-o relaţie? [ adică este nevoie să te ţii de mână cu prietenul, să vă sărutaţi etc]. Eu şi încă trei sferturi de clasă zicem că da, şi profa de engleză e de acord cu noi. Dar nu trebuie ca acest lucru să devină cel mai important, fiindcă sentimentele sunt cele care contează cu adevărat. Însă până am ajuns la concluzia asta, ne-am certat, am strigat în mijlocul străzii etc. :D
Sunt persoana cu cele mai multe porecle şi e oficial! Vreţi să le auziţi pe toate? No, pregătiţi-vă, că încep: Orbete, Sufleţel, Petrol, Petroşani, Centripetra, Trompetra, Spongebobică, Aeropetra, Radiopetra, Petrahertzi...sper că le-am zis pe toate. Şi sunt mândră de poreclele mele!
Mă bucur foarte mult că suntem o clasă unită, cu un dirig foarte tare, care ne duce în excursie la Praga în mai [abia aştept:)] şi cu multe subiecte de discuţie. Ne înţelegem bine, am legat prietenii frumoase, inventăm jocuri, avem profi faini...suntem cea mai tare clasă din liceu! Şi de asta sunt mândră!:)
Acum trebuie să plec, fiindcă mă aşteaptă tema la chimie şi o nouă carte de citit. Vă aştept sâmbătă, la ora 19.00, în parcul Corvin din Hunedoara [lângă Kaufland], la Festivalul Luminii, unde o să aveţi parte de muzică, jocuri, ceai, distracţie...bucurie ce provine din frumuseţea lucrurilor mărunte...Vă las, ca de obicei, cu un cântec fain. Noapte bună, să visaţi frumos!:)
P.S: Profa de engleză şi de info au tras concluzia fermă şi irevocabilă că sunt îndrăgostită, fiindcă mi-am uitat engleza acasă două zile la rând şi la ora de TIC numai la Word nu sunt atentă. Dar profa de info e aşa mişto, azi mi-a făcut o coafură inedită şi m-a lăsat să râd toată ora. Şi teacher e şi mai mişto, vorbim despre tot şi toate cu ea, că e tânără şi de treabă. Aaa, şi m-am înscris la DELF, că ştiu franceză cât să iau nivelul A2...la anul continui cu B1, apoi B2 etc. Ţineţi-mi pumnii, chiar dacă mai e o lună până la examen!:)

Planoriiiiiiiism!:)

Da! Am făcut primul pas spre realizarea visului meu! Azi am fost pentru prima dată la planorism! M-am înscris, am avut primele cursuri, a fost foarte fain. Am stat cu dragul meu Paul, care m-a făcut să râd, ca de obicei, şi a râs de mine, tot ca de obicei [nea Guţi, săracul!:)]. Îmi place tare mult, chiar dacă pe la jumătatea cursului de meteorologie îmi venea să adorm...Dar abia aştept luna aprilie, să începem să zburăm şi să plutesc aşa frumos deasupra Devei...mmmm, yes, dream on until April comes. Mai am de umblat pe la toţi medicii posibili şi imposibili din policlinică, pentru a atesta că sunt aptă de zbor, şi mai trebuie să dau un examen de admitere din fizică şi mate. Oricum, sunt fericită! Şi planorismul nu e singurul motiv...mai sunt şi lucrurile mărunte care mă fac să zâmbesc...un telefon, un gând, un cântec, nişte cercei sau cartea mea de suflet, "Micul prinţ" de Saint-Exupery. Am avut o zi frumoasă, am cumpărat cadouri, am mers la ziua lui Adi şi ne-am distrat, am povestit cu draga de Maia şi cu Diana mea cea talentată...a fost frumos. Acum mă pregătesc pentru ziua de mâine, pe care o voi dedica matematicii şi visării, as usual. Btw, joi am avut cenaclu, am citit pentru prima oară ceva scris de mine şi am primit aprecieri. Chiar sunt de acord cu Jason Mraz atunci când spune că "life is wonderful". Pentru că viaţa mea chiar e minunată!:) Până când o să mai scriu, vă las cu un cântec frumos...Noapte bună!:D

Festivalul Luminii

Pentru că e primăvară şi trebuie să re-învăţăm să ne bucurăm de lucrurile mărunte, cercetaşii vă invită la Festivalul Luminii, care va avea loc sâmbătă, 13 martie, în Parcul Corvin din Hunedoara. Acest festival s-a ţinut prima dată la Cluj, iar simbolul lui devenit legendar în cercetăşie este gulguţa, un suport din hârtie pentru lumânări. Anul acesta, centrele locale Deva şi Hunedoara au muncit cot la cot pentru realizarea unui festival frumos, care să vă aducă un zâmbet pe buze şi lumină de primăvară în suflete. Aşa că vă aşteptăm cu drag la Hunedoara! Pentru informaţii mai complete, la nivel naţional, accesaţi site-ul oficial: http://www.festivalul-luminii.ro/. Ne vedem sâmbăta următoare, ca să fim mai fericiţi!:)

Gata oricând!

1 Martie...primăvară peste tot!

A venit primăvara, oameni buni! E aici, cu ghiocei în păr, zambile parfumate şi mărţişoare în piept. Aţi deschis uşa primăverii? Eu am lăsat-o să intre în casă, să lumineze fiecare colţişor şi să rămână mereu în micul apartament. Dar, ce e mai important, mi-am deschis pieptul, i-am dat drumul afară inimii şi acum fug după ea, fiindcă a început să alerge ca o nebună, să caute muguri pe scoarţele încă dureroase ale copacilor şi să se caţere prin nori. Inima mea s-a lăsat pătrunsă de primăvară şi în cele mai adânci cotloane, unde se aşternuse praful peste dureri vechi. Şi acum durerile s-au tămăduit de lumină şi mă simt atât de aeriană, încât plutesc peste lume, mă las purtată de suflet şi mă duc unde vrea să mă poarte dorul, mă plimb prin toată Europa şi răspândesc primăvară, fericire, bine. Mă bucur atât de mult că a venit primăvara şi că am lepădat haina de iarnă, cizmele şi fularele. Mă bucur atât de mult că lumea zâmbeşte doar fiindcă e soare, că peste tot sunt mărţişoare şi că lumea se ţine de mână pe aleile cu iz de zambilă. Mă bucur că şi ceilalţi se bucură, că lumea e mai bună, mai iubitoare, mai fericită. Şi toate acestea au fost aduse de ghiocei, aşa că vreau să vă urez tuturor un început cât mai luminos, o primăvară plină de iubire şi...lăsaţi-vă inimile libere, încercaţi să zburaţi, să dansaţi, să urlaţi de fericire...nimic nu poate egala un suflet curat! Iar mărţişorul meu pentru voi e un cântec foare frumos, pe care Ruxi mi l-a trimis într-o seară, şi de atunci îl tot ascult, pentru că mă regăsesc total în el. Sper să vă placă şi vouă, că alt mărţişor nu vedeţi de la mine, fiindcă eu anul ăsta numai am primit lucruri drăguţe, nu am dat prea multe din ...lipsă de fonduri!:) So...enjoy your spring!