What I wish for in 2010

Așa cum am promis ieri, acum voi scrie o listă cu speranțele, visele și planurile mele pentru 2010. În general, îmi doresc sănătate, iubire și credință. În 2010 vreau să fiu fericită!:)

• Vreau ca în 2 ianuarie să mă ducă tata la Ghelari, la surorile mele mai mari, Iulia și Ioana. Și să râdem și să cântăm, să visăm și să ne distrăm așa cum doar noi știm.8->
• Vreau să învăț să fiu mai smerită. Să las mândria și orgoliul la o parte.:)
• Vreau să mă rog mai mult și să mă împărtășesc mai des. Și să am mai multă credință și speranță în Dumnezeu, fiindcă pentru El nimic nu este imposibil:)
• Vreau să închei primul semestru de liceană cu media 9 doar la mate.:)
• Vreau ca petrecerea plănuită pentru ziua în care voi împlini 15 ani să iasă cum îmi doresc eu acum, plină de distracție.:)
• Vreau ca în vacanța dintre semestre să vină Anca la mine sau să merg eu la ea, la București.:)
• Vreau să am o primăvară plină de surprize.
• Vreau să citesc mai mult.
• Și să fiu o cercetașă mai bună.
• Vreau să nu mă mai cert atâta cu frații mei.
• Vreau să mă văd cu Andra și cu Mădă când merg la București.
• Vreau să termin clasa a 9-a cu o medie mare.
• Vreau să învăț să cânt la chitară și să încep să cânt din nou la pian.
• Vreau să zbor cu planorul.
• Vreau să cânt mai mult.
• Vreau să citesc muuuulte cărți.
• Vreau să fac proiecte faine la cercetași.
• Vreau la mareeee!
• Și să merg la munte cu cerce.
• Vreau să merg într-un camp cercetășesc și să strâng bani pt jamboreea din 2011.
• Vreau să învăț franceza foarte bine și să îmi dau B1 la Delf.
• Vreau să ajung la națională la engleză.
• Vreau să rămân o prietenă la fel de bună și să îmi țin toți oamenii dragi aproape.
• Vreau să mă întâlnesc mult mai des cu Iulia și Ioana.
• Vreau să mă plimb prin România.
• Și să merg la munte să învăț să schiez:>.
• Vreau să mergem în 2 excursii cu clasa.
• Și să facem acea Zi a Pijamalelor la școală și să râdă cei mari de noi.
• Vreau să învăț să gătesc.
• Și să nu îmi mai rod unghiile.
• Să scriu mai mult.
• Și să intru în echipa de redacție a revistei școlii.
• Vreau o clasă a 10-a extrem de frumoasă.
• Și vreau să lucrez mai mult la fizică.
• Vreau să fiu la fel de sinceră, să vorbesc la fel de tare, să râd și să zâmbesc mult mai mult.
• Vreau să rămân „tonicul clasei”.
• Vreau să îi ajut mai mult pe cei din jurul meu.
• Vreau să îmi întâlnesc Făt-Fain-ul.8->
• Vreau să îmi fac prieteni noi, dar să nu uit de cei vechi.
• Vreau să nu îmi mai pese de cei care se dau drept prieteni. Sau de cei cu care m-am certat. Fiindcă sunt oameni care nu contează și care nu mai pot fi niciodată ce au fost.
• Vreau să fac muuulte poze.
• Și vreau să visez mult.
• Vreau să rămân cu capul în nori, dar să îmi pun picioarele pe pământ.
• Vreau să învăț toate cântecele de la corul Orfeu.
• Și vreau să fiu mai sigură pe vocea mea.
• Vreau să dansez în ploaie.
• Și să fiu îmbrățișată de Făt-Fain în ninsoare.
• Vreau să ma bucur de viața de liceană.
• Și vreau să iubesc și să fiu iubită.
• Vreau ca în 2010 să fiu...mai GATA ORICÂND ca în 2009!:)

În final, vreau să vă urez tuturor un An Nou plin de fericire, sănătate și iubire. Sper ca și visele voastre să se împlinească atunci când va veni timpul. Să fiți iubiți! LA MULȚI ANI TUTUROR!:)

Premiile Pulitzer și Nobel la mine pe blog:)

Am decis să acord și eu 2 premii anul acesta, care e pe terminate. Unul e Premiul Pulitzer pentru duma anului 2009, celălalt Premiul Nobel pentru...cea mai tare vorbă legată de unul dintre crush-urile mele. Ambele merg la....param pam pam...Oanaaaa!:)
Premiul Pulitzer se acordă pentru duma anului 2009: „N-ai de ce râde? Du-te și uită-te în oglindă!:))”. Oana, ești genială!
Pemiul Nobel se acordă pentru următoarea chestie spusă despre cel mai nou [deja istorie:)] tip de care mi-a plăcut: „Păi de ce te-ai uscat atât de repede pe păr? Ți-a împrumutat un uscător mai rapid de păr? Sau dacă e așa fată fițoasă, o să faceți schimb de oje?”:)). [[nu vreți să știți de ce i-am zis fată fițoasă...altfel nu aș mai termina cu premiile:))]].

Oana...te iubesc mult mult și mă bucur că suntem prietene atât de bune. Little genius!:)

What I've done:)

Fiindcă anul 2009 mai are doar o zi și jumătate de existență și fiindcă a fost un an extraordinar, o să îi fac bilanțul. Evidet că voi menționa doar întâmplările care au un anumit grad de importanță pentru mine. Evenimentele vor fi scrise în ordinea cronologică, fiindcă altfel aș uita multe dintre ele, din cauză că sunt cu capul în nori. Așa că...uite ce am făcut eu în 2009!:)
-Mi-am regăsit cea mai bună prietenă, pe Erika, și mi-am făcut o nouă cea mai bună prietenă, pe draga de Oana. Ale cărei aberații le puteți citi pe blogul ei,aflat la mine în blogroll;;).
-Am fost prietenă bună cu Gina, dar acum suntem doar...amice.
-Am fost la Ghelari o zi întreagă și m-am distrat foarte bine alături de surorile mele mai mari, Iulia, Ioana și Maria. Acea zi la Ghelari a fost începutul prieteniei mele foarte frumoase cu Iulia și Ioana.
-Am învățat să mă rotesc pe patinoar [adică să fac o șmecherie foarte tareB-)].
-Am împlinit 14 ani și mi-am făcut buletin.
-Am avut cea mai tare petrecere de ziua mea\:D/.
-În 10 februarie s-a născut cel mai mic și mai scump frate al meu, Mihai. Te iubesc, bambini!:)
-Am făcut poze pentru albumul de sfîrșit de generală.
-Am învățat să joc volei doar de dragul cuiva.:)
-Mi-am făcut blog:).
-M-am îndrăgostit pentru prima dată serios de cineva, dar încă nu am avut primul prieten.
-Am terminat cu tezele cu subiect unic!
-Am mers la cercetași...la temerari, unde mi-am făcut prietene foarte bune: Ruxi, Andreea, Irinuș, Bubu și Alexandra.
-Am devenit prietenă bună cu tipul de care îmi plăcea și m-am hotărât să merg la planorism.
-Am fost împreună cu Erika la Sesiunea de comunicări științifice la Limba Engleză și am luat locul 1 pe județ!
-Am făcut Zona Zoster chiar înainte de banchet.
-Dar am mers și a fost cel mai frumos, tare, magnific, minunat banchet!
-Am terminat clasa a 8-a cu media 9.96 pe toți anii de studiu și am fost a treia pe școală.
-Am plâns la ultima oră de dirigenție:(.
-Am citit toată seria Twilight de la draga mea Bubu.
-Am fost doar cu Anca[ my best friend from Bucharest:)] și părinții ei la mare și a fost super tare, am făcut tot ce am vrut!
-Apoi am stat în București, am cunoscut-o pe Monica, o fată foarte de treabă și m-am îndrăgostit de metrou, de Cișmigiu, de zona Lipscani și de KFC.
-Am descoperit cocktailul de mere si ceaiul din Caffe Boheme.:)
-Am descoperit că am câte un cântec pentru fiecare tip de care am fost amorezată. Am și scris despre asta.
-Am avut prima ieșire cercetășească pe Valea Nandrului și, după cum am mai scris aici, prima zi a fost oribilă, a doua minunată.
-Am fost în prima mea tabără națională de cercetași, în Padiș, unde a fost superb și unde mi-am făcut prieteni buni: Ana, Ozzy și Manase.
-Am avut prima mea orientare făcută de liderii de la cercetași prin Deva și a fost foarte interesant și amuzant;;).
-Am organizat și noi la rândul nostru o orientare liderilor și a fost foarte faină.
-Apoi am dat un party de rămas-bun pentru ei fiindcă au plecat la facultate, party care a ieșit minunat!
-După asta am trecut la exploratori, nu înainte de a primi o surpriză foarte frumoasă de la lideri, care ne-au făcut un filmuleț de rămas-bun.:D
-Apoi am aflat că sunt în clasa 9D, unde vroiam să intru, la științe ale naturii-bilingv engleză, și că îl am dirig pe dl Monea, cel mai tare prof de mate. Am fost super-mega happy!:)
-Și am început liceul, care e minunat. Suntem 28 în clasă, dintre care 26 suntem fete. Și DA! eu mă plictisesc, dar am cunosut fete foarte drăguțe: Suflețel 1, adică Mădă, Suflețel 2, adică Francesca, Ozana, Luisa, Adela, Magdalena, Slash...lista continuă, fiindcă deocamdată nu m-am certat cu nicio colegă...Deocamdată!:)
-Am cunoscut un om foarte frumos, pe dl Bebu, proful de fizică. E cel mai tare, alături de dirigu'!
-Am dat primele teze de liceană, și am luat 9 doar la mate. Sunt mîndră de mine\:D/!
-Merg la olimpiada de engleză și de fizică.
-M-am amorezat iar, dar au fost doar abureli. Acum îl aștept pe Făt-Fain al meu:).
-Am intrat în corul școlii, cu care am fost la Băița, Hunedoara și la Catedrala Episcopală din Deva...un cor care e foarte amuzant, fiindcă acolo l-am cunoscut pe Multivitamină, adică pe Ovidiu, un multitalentat foarte de treabă. Și pe Andreea, care e o prietenă foarte tare!
-Am concertat cu corul Lira al Liceului de Muzică și tot cu ei am luat locul I la concursul de la Orăștie.
-Am intrat acum și în corul Orfeu al Liceului de Muzică, cel mai mișto cor din tot județul, dar cum Ruben nu mi-a dat partiturile, încă nu am învățat nicio piesă.:))
-Mi-am făcut un nou prieten, pe Ruben, care e foarte de treabă.
-Am fost la concertul de Crăciun al corului din care face parte Erika și Oana.
-Am fost la Ghelari și am cunoscut un tip....despre care eu cu Iulia știm multe:)).
-Mi-am făcut 3 prietene datorita blogului meu: Mădă și Andra din București și Teo din Târgu-Jiu.:)
-Am mers cu colinda cu cercetașii și cu colegii de clasă și cu foștii colegi de clasă și a fost tare cu toate 3 găștile!
-Am primit și am dat cadouri frumoase de Crăciun.
-Am realizat că oamenii frustrați și răi nu merită atenție și că niște lacrimi nu schimbă un om.
-Erika și Oana mi-au făcut o surpriză foarte faină când au venit cu grupul lor de colindat și pe la mine și au cântat super.
-Am fost din nou la Ghelari a treia zi de Crăciun și acum sunt membră oficială a familiei Vlad: sunt cea mai mică soră. Vă iubesc pe toți, frații mei mai mari!
-Am fost la primul meu sleepover la Andreea și a fost super tare!
-M-am distrat în 2009 și încă mă distrez.:)
Ca o încheiere la tot ceea ce am spus, am realizat în 2009 că pot fi mai bună cu toți din jurul meu. Am râs, am plâns, am fost cu capul în nori, am fost fericită. Am învățat să iubesc mai mult, să iert mai des, să mă rog mai mult și să am credința mai tare. Am învățat că visele devin realitate atunci cînd Dumnezeu crede că este timpul. Știu acum că prieteniile trainice cer atenție și că prietenii buni și dragi sunt ca niște îngeri. Am realizat că familia e foarte importantă și că frații rămân frați și atunci când se ceartă. Acum știu că într-o zi Dumnezeu îmi va trimite sufletul-pereche. Și mai știu că trebuie să fac tot ce pot ca să las în urma mea o lume mai bună decît am găsit-o. În 2009 am învățat să fiu GATA ORICÂND!:)
P.S.: Urmează o listă cu visele mele pentru 2010. Pînă atunci, vă las cu Bon Jovi și cu o piesă de pe noul lor album. V-am pupat!

Sleepover at Andreea's:)

Ieri a fost o zi foaaaarte frumoasă. M-am trezit destul de târziu şi am ieşit la o prăjitură cu dragele mele Andreea şi Bubu şi cu Manase, care a ajuns şi pe la Deva. Am mers şi în parc, unde eu m-am dat frumuşel pe hintă şi ei s-au uitat ce copil fericit sunt:). Apoi am fugit acasă, ca să îmi iau lucrurile, fiindcă noaptea trecută am dormit la Andreea. A fost suuuper tareee!
Eram doar noi două. Mai întâi am stat la calculator şi am râs>:), după care am încercat să jucăm un joc foaaaarte plictisitor [Jungle Speed], aşa că am trecut la Remi cu steluţeeee [don't ask...it's just a funny game for children:)]. După ce am terminat cu jocurile, am mîncat sărmăluţeee [le ador:)]. Şi am început să povestim...şi am povestiiit, am toot povestit. A fost aşa fain să râdem împreună, să ne spunem toot felul de întâmplări şi să ne conturăm vise... Bun, bun, de ajuns cu sentimentalismul. Am mâncat foarte multe portocale şi clementine şi am citit şi ne-am distrat, după care am adormit ca 2 îngeraşi, cuminți și drăgălași.
Şi sleepover-ul este benefic pentru vise frumoase. Fiindcă am visat că am fost acasă la nişte prieteni şi ne-am certat şi ei m-au fugărit până la Ghelari, unde am fost salvată un tip foarte drăguţ şi chiar dacă afară era zăpadă, noi ne plimbam pe malul mării. Ciudat, dar fain 8->. Și când am vise așa frumoase, sunt și eu fericită.:)
Deci, sleepover-ul este o invenţie suuuperbă. Abia îl aştept pe următorul. Încercaţi şi voi, sunt sigură că o să vă distraţi de minune! V-am pupat! Aveți grijă de voi!:)

Despre îndrăgosteală:)

Ei bine, eu sunt o romantică incurabilă. Şi visez că într-o zi îmi voi întâlni Făt-Frumosul şi vom fi fericiţi împreună şi ne vom căsători la Ghelari şi vom îmbătrâni unul lângă celălalt. Dar cum sunt mereu cu capul în nori şi uneori nici picioarele nu îmi mai sunt pe pământ, mă îndrăgostesc tooot timpul. Adică mă amorezez, că îndrăgostită serios am fost de o singură persoană, total nepotrivită. Şi da, recunosc, nu am avut vreodată un prieten sau o chestie de genul [doar dacă prieteniile frumoase din clasa a 4-a se pun]. Şi fiindcă vedeam cum aproape toată lumea din jurul meu era fericită în doi, era ciudat să-l vreau mereu şi eu pe acel cineva. Şi în loc să aştept tăcută ca voia Lui Dumnezeu să se împlinească, căutam ca o nebună, şi mă izbeam de ziduri reci, lipsite de iubire, crezând că eu îl voi găsi pe cel potrivit pentru mine. Dar acum m-am decis: o să mă opresc din această zbatere inutilă. Fiindcă aşa cum Dumnezeu a crezut că astăzi la Ghelari zăpada trebuia să creeze acel tărâm de basm, îmi va trimite şi mie sufletul-pereche, ca să îmi scriu propria poveste. Însă pentru asta trebuie să aştept. Fiindcă sunt prea mică să primesc ceva serios, frumos şi fericit. Ştiu că într-o zi, Dumnezeu îmi va îndeplini dorinţa. Până atunci, voi aştepta, cântând la pian, învăţând melodia chitării sau scriind. Şi rugându-mă. Fiindcă ştiu că, într-o zi, aleasă de Tatăl meu iubit, voi fi cu adevărat fericită.
P.S.: Uite cântecul meu preferat. Fiindcă defineşte exact acel tip de iubire veşnică, ce te face fericit şi te mântuieşte. Enjoy!:)

Bon Jovi-Always
Asculta mai multe audio Muzica

Zăpada -inocenţa iernii

Ştiţi cu toţii cât de frumoasă e zăpada. Şi tuturor ne place să ne jucăm cu bulgării sau să ne dăm cu sania atunci când totul e de un alb minunat. Dar eu cred că zăpada e mult mai mult decât un teren de joacă pentru sufletele noastre de copii sau o pătură caldă pentru pământ. Eu cred că zăpada reprezintă inocenţa iernii, iar fulgii care cad sunt rupţi din aripile îngerilor.

Dacă aţi observat vreodată cu atenţie zăpada, aţi fi văzut că la început e foarte albă şi luminoasă. Fiindcă, aşa cum am mai spus, vine din Cer. Îngerii, fiindcă vor ca lumea să fie mai bună, îşi scutură aripile, crezând că oamenii vor fi fericiţi şi vor lăsa puritatea să intre şi în sufletele lor. Dar oamenii mari se sperie când văd fulgii îngereşti căzând din cer. Se sperie că va fi polei, că vor cădea, că trebuie să cumpere cauciucuri de iarnă pentru maşini, ca va fi o iarnă grea. Doar copiii văd adevăratul rol al zăpezii şi al ninsorii. Zăpada ar trebui să ne redea acea inocenţă pe care o aveam când eram copii, abia sosiţi din Casa Tatălui nostru. Atunci, priveam cu ochii mari îngerii păzitori ai celorlalţi din familie şi eram încă strâns legaţi de ei, fiindcă eram prieteni. Dar odată cu procesul de creştere, această legătură slăbeşte. Iar zăpada trimisă de îngeri are această putere, de a dărui oamenilor iubire îngerească şi speranţă...de a reda copilăria.

Însă atunci când zăpada este călcată de picioarele a mii de oameni nepăsători, care nu au decât griji şi probleme lumeşti în sufletele lor, ea se murdăreşte, şi toate suferinţele, tot noroiul acestei lumi se adună, covârşind puritatea divină. Şi atunci când zăpada se murdăreşte, toţi oamenii mari o adună în colţurile străzii, fiindcă aşa cred că vor scăpa de mizeria în care se zbate sufletul lor. Dar copiii readuc zăpada, chiar dacă e murdară, fiindcă ei vor să lase lumea mai bună decât au găsit-o. Şi se joacă fericiţi, redând zăpezii strălucirea ei divină. Şi toate acestea se întâmplă sub ochii nepăsători ai oamenilor mari, care sunt prea copleşiţi de griji ca să se mai poată bucura de iubire, credinţă, inocenţă, speranţă...

De aceea ar trebui ca atunci când ninge, să ieşim cu toţii în zăpadă, să cântăm şi să fim fericiţi. Ar trebui să Îi mulţumim Lui Dumnezeu fiindcă ne trimite iubire şi puritate din cer. Şi ar trebui să ne deschidem sufletele şi să primim zăpada cu braţele deschise. Fiindcă zăpada ne face mai buni. Zăpada ne dă aripi şi ne lasă să ne înălţăm împreună cu îngerii şi să vestim Naşterea Lui Iisus. Zăpada ne face fericiţi şi ne dă iubire, umplându-ne sufletele de speranţă!

Proconsul - Zbor
Asculta mai multe audio Diverse
P.S.: Această schiţă a fost inspirată de zăpada care domnea albă, liniştită, la Ghelari, duminica trecută, şi de iubirea care, tăcută şi pură, acoperea pământul. Cântecul este de la Proconsul, una din trupele mele preferate. Sper că v-a plăcut. Aştept părerile voastre...Crăciun fericit!

Urare:)

E Crăciun! Chiar dacă afară plouă şi cerul e înnorat. Pruncul Sfânt S-a născut in ieslea din Bethleem, iar îngerii îi cântă din Cer şi noi ne închinăm Lui, fiindcă a venit din nou pe Pământ, să ne mântuiască! Aşa că vă doresc şi vouă ca Iisus să Se nasă în ieslea sufletului vostru, să vă lumineze viaţa şi să vă aducă Iubire, Credinţă, Speranţă şi Pace. Şi sper că Moşul v-a adus ceea ce vă doreaţi. Sărbători fericite! [la mine sunt extrem de fericite!:)]
P.S: Am fost miercuri seara cu colinda cu cercetaşii şi a fost minunat. Aseară am fost la colindat cu câteva colege de clasă, apoi am făcut o oprire de vreo 20 de minute la Multivitamină acasă, unde mi-am etalat vocea:) şi am încercat să cânt din nou la pian, după care am plecat la colindat cu foştii colegi de clasă. Am ajuns acasă pe la 1 noaptea, dar a fost foarte frumos. Crăciunul ăsta e minunat! Şi...duminică merg la Ghelaaari! Iupiii!\:D/

CARGO-FIUL CERULUI
Asculta mai multe audio Diverse

A venit Crăciunuul!

A venit Crăciunuuuul! Adică va veni în curând!:) Dar ieri am împodobit bradul la bunica mea, astăzi am fost cu colinda la proful de fizică [un om minunat] şi când am ajuns acasă am găsit bradul împodobit. Iar mâine vom merge cu cercetaşii cu colinda pe la fiecare acasă [am şi stabilit repertoriul:)], vom duce Lumina Păcii la încă o biserică, iar în 24 seara vom merge la colindat cu clasa....Şi ca sufleţelul meu să fie fericit, sper ca tati să meargă împreună cu mine la Ghelari în a 3-a zi de Crăciun. Fiindcă la Ghelari e frumos!:)
Revenind, o să vă spun şi vouă ce frumos a fost la profu' de fizică. Am fost doar 6 fete, dar ne-am distrat. Eu aveam adresa, dar fiindcă sunt extrem de...Petra, am şters-o din greşeală din telefon. Însă instinctul meu de cercetaş m-a ajutat să găsesc blocul profului şi să ajungem cu bine, chiar dacă era un polei infernal. I-am cântat...apoi ne-a aşezat. Şi dă-i cu vin, cozonac, prăjituri şi...sărăţele cred. Mamă, mamă, ce bun era vinuul. Ne-a dat câte 2 pahare la fiecare, chiar dacă eram doar fete. Apoi i-am mai cântat, şi eu i-am impresionat pe toţi cu o colindă pe care nu o ştia nimeni. Am mâncat multe praăjituri, am râs, am glumit...profu' ne-a spus o groază de chestii interesante...a fost foarte frumos. Iar pe drumul spre casă am picat de vreo 2 ori pe gheaţă, am râs, am urlat...am fost fericită.:)
Acasă am observat că tati a cumpărat noile albume ale lui Bon Jovi şi Proconsul. Sunt mişto amândouă. Momentan mă gândesc să scriu ceva, am o idee de un text despre zăpadă, dar nu ştiu când o să am timp să mă concentrez. Aşa că vă las încă o melodie superbă şi vă doresc o aşteptare a Crăciunului fericită! Şi colindat frumos!:)

Surprize de Crăciun

Ieri am avut o zi minunată. De dimineaţă am fost şi m-am spovedit şi mi-am dat seama că "tăcerea e de aur" şi "cel mai deştept cedează". Apoi, am stat pe acasă, am făcut curăţenie, după care am mers repede-repede cu Andreea până la Pizzeria Veneţia...unde, în timp ce ne aşteptam comanda, l-am văzut pe geam pe dragul nostru Radu, cărând o ditamai valiza. Am bătut in geam, nu ne-a auzit, l-am chemat până la noi...a venit. Am povestit muult, am mâncat [eu clătite cu finetti şi un cappucino, Andreea o pizza şi un ceai verde care era portocaliu] şi am râs, am aflat multe chestii interesante şi noi şi am fost puţin geloasă că nu sunt acum a 8-a ca să îmi facă Radu albumul de sfârşit de generală, fiindcă ne-a spus că are nişte albume geniale.
Apoi, la ora 5, trebuia să mă întâlnesc cu draga de Alexandra, să mergem la un ceai. Mă întâlneam cu ea atunci, fiindcă cu sora ei, Ruxi [una din cele mai bune prietene ale mele] ma întâlneam doar când sosea în Deva, adică după 20. Dar cum eu stăteam şi o aşteptam pe Alexandra, văd 2 fete venind spre mine. Abia apoi am observat că una e Alexandra, iar cealaltă Ruxi. Efectiv simţeam că îmi dau lacrimile. Ruxi şi Alexandra, mi-aţi făcut o surpriză minunată!

După îmbrăţişări şi toate cele, Alexandra mi-a dat un mic cadou, Ruxi la fel, şi Alexandra a plecat, lăsându-mă doar cu sora ei. Ne-am plimbat, am povestit, am râs...Apoi, la 6, ne-am dus împreună cu Irinuş, Maia şi Andreea să luăm Lumina Păcii de la Bethleem şi a fost foarte frumos. M-am mai plimbat cu Ruxi, am băut un ceai, a fost o seară foarte frumoasă.
Astăzi m-am trezit la 6 şi un sfert dimineaţa ca să merg cu tati la Ghelari. Maşina noastră fiind stricată, nişte prieteni buni ne-au împrumutat un Nissan [jeep din-ăla mare:)]. Aşa că la 7 dimineaţa noi înaintam spre Ghelari prin troiene, cu un jeep super tare. A fost foarte mişto. Dar la Ghelari era foarte frig în biserică de dimineaţă, aşa că m-am dus şi am stat cu singurele 2 măicuţe de acolo, care ne pregăteau prânzul mie şi tatălui meu. Am văzut cum se taie crapul, cum se face ciorba de peşte şi a fost foarte interesant, fiindcă de obicei nu stau în bucătărie. Apoi ne-am dus la slujbă, am cântat, am stat cu naşii mei...şi cel mai important, m-am împărtăşit. Şi sunt aşa fericită. După slujbă, am mai povestit cu prieteni de acolo, am mâncat şi m-am jucat în zăpada care îmi ajungea până la brâu. M-am simţit mai uşoară, mai copil ca niciodată!

După amiaza asta am fost cu toată familia la tati la parohie, unde am asistat la un botez şi am cântat alături de corul studenţilor din Hunedoara care au venit să îl colinde. Am cunoscut şi două fete foarte cumsecade, sper să ne mai întâlnim.

Deci, a fost un weekend foarte frumos, de iarnă. Şi cum iarna sunt mai romantică, ascult mai mult Proconsul. Sper să mă inspire ca să mai scriu. Până atunci, vă las un cântec frumos.

P.S.: Voi cum v-aţi petrecut weekend-ul?:)

Proconsul - Prima zapada
Asculta mai multe audio Muzica

Iubire ninsă

ANTE-SCRIPTUM: M-am hotărât să încep să scriu. Schiţe, încercări, monologuri. Să pun pe hârtie [respectiv blog] tot ce îmi trece prin cap: vise, păreri, întâmplări. Fiindcă am observat că prin scris mă eliberez de stres, îmi creez o lume a mea în care sunt fericită. Aşa că de acum, de câte ori voi avea ceva de spus, voi scrie. Şi toate încercările mele de scriitoare începătoare vor fi însoţite de pozele frumoase ale dragei mele Ruxandra, fiindcă...o poză face cât o mie de cuvinte. Sper să [vă] placă aberaţiile mele, visele, scrierile de novice. Lectură plăcută!


Ninge…peste lumea aceasta, peste sufletul meu, peste noi. Vezi cum cad toţi fulgii ăştia mari din cer? Ne aduc iubire, dragul meu…E prima zăpadă, care ni se aşterne în suflete. Am lepădat tot ce e rău, urât, lumesc. Mi-au crescut aripi de înger, care se înalţă prin iubire şi mă poartă în cerul înalt. Mi-e părul plin de fulgi, şi rochia înţesată de gheaţă. Dar inima mi-e plină de iubire, de credinţă, de speranţă. Şi mă las purtată de acest vânt al copilăriei, mă las purtată spre tine, dragule…
Aşteaptă-mă! Poţi să mă aştepţi? Promit că voi veni la tine odată cu prima zăpadă. Voi veni, şi te voi lua lângă mine. Îţi voi da şi ţie aripi şi vom zbura împreună. Dar am nevoie de timp, fiindcă iubirea e complicată şi cere răbdare. Ai destulă răbdare încât să mă aştepţi până la infinit? Dacă mă iubeşti cu adevărat, ai putea să aştepţi. Uite, eu aştept de când sunt mică să zbor, şi prima zăpadă mi-a îndeplinit visul. Dacă vei crede, ţi-l va îndeplini şi ţie…Aşa că aşteaptă, iubite, fiindcă va ninge cu fericire şi peste tine.
Nu uita, ca să iubeşti, ai nevoie de curaj. Eşti destul de curajos? Fiindcă iubirea îţi dă atâta putere şi atâta voinţă, încât ai putea muta munţii din loc. Ai fi în stare să muţi Retezatul din loc pentru mine? Sunt sigură că vei putea. Doar iubeşte-mă…
Ştii, iubirea implică speranţă. Poţi spera la o lume mai bună? Poţi visa că va fi mereu zăpadă? Poţi spera că totul va fi bine? Fiindcă dacă ţi-ai pierdut acea lumină călăuzitoare, nu poţi iubi. Speră, dragul meu, speră că voi veni. Priveşte cerul, speră că va ninge. Şi crede-mă, va ninge. Fii sigur, voi veni.
Iubirea e credinţă. Crezi? Fiindcă iubirea poate exista doar întru Iisus Hristos. Dacă nu crezi, nu iubeşti…Crede, iar dacă credinţa ta va fi tare, şi iubirea va fi veşnică. Dumnezeu e aici, acum, pentru noi…E mereu Iubire. Haide, dragul meu, prin iubire vom ajunge în Rai şi vom fi fericiţi…
Nu uita, te rog, că iubirea e o muzică delicată. Poţi să scrii pe corzile chitării ceea ce simţi? Poţi să faci poezii pe clapele pianului? Poţi dansa pe nori de vioară? Dragule, trebuie să ştii să compui, să ştii să interpretezi, să ştii să dansezi. Ai învăţat să îmi scrii poezii? Să îmi compui sonate? Să dansezi cu mine vals? Atunci, voi veni la tine…
Şi nu trece cu vederea faptul că iubirea e un joc, un vis. Ştii să te joci, să alergi în zăpadă, să te dai cu sania? Poţi să visezi, să îl aştepţi pe Moş Crăciun, să îţi pui dorinţe atunci când vezi stele care se sting? Poţi să mă iei de mână şi să fugim împreună în ninsoare? Poţi să mă iei în braţe, să mă strângi tare şi să îmi spui, privind cerul înstelat, că nu vom pleca niciodată din acest loc, din acest timp? Spune-mi da, spune-mi că vei aştepta, că ai curaj, că speri, că crezi, că scrii şi cânţi, spune-mi că te joci şi visezi. Spune-mi că mă iubeşti şi, dragul meu, voi veni, iar prima zăpadă ne va aduce o iubire ninsă…o iubire fericită.

Ningeeee:)

Ieee! A nins şi la noi pentru prima oară iarna asta! Şi încă ninge! Şi e totul acoperit cu zăpadă şi e alb şi e ca într-o poveste! Ador iarna! În casă miroase a portocale şi a ciocolată, şi eu mănânc pe ascuns bomboane de pom. Şi ascultăm colinde şi îl aşteptăm pe Moşu care va veni săptămâna următoare şi va ateriza cu sania lui maaare şi plină de cadouri pe zăpada mare de pe acoperişul blocului. Şi vom duce cu cercetaşii Lumina Păcii de la Bethleem pe la biserici şi apoi o să mergem cu colinda la fiecare acasă şi o să vină Crăciunul. Dar până săptămâna următoare mă bucur de prima zăpadă şi...cânt. Jingle Bells Rock!:). Aşa că...ninsoare plăcută!

Vin sărbătorile! :)

A venit iarna! Şi am simţit asta prima oară atunci când am făcut cadouri de Crăciun la şcoală, adică joi. Am primit un ursuleţ-căţel pe care îl cheamă Manase:) şi un breloc pe care scrie "O fetiţă specială" şi un moş maare de ciocolată de la Heidi pe care l-am devorat în 5 minute. Apoi, vineri, am venit la şcoală cu căciuliţă şi am repetat cu corul şcolii toată ziua. Şi între 2 repetiţii de la şcoală am fugit la catedrala greco-catolică unde aveam repetiţii pentru concertul din acea după-amiază cu corul Lira al Liceului de Muzică. Apoi, m-am reîntors la şcoală şi am cântat cu corul la Balul de Crăciun. Şi după, fuga-fuguţa acasă, ca să mă pregătesc de concert.
Aşa că la 5 după-masa eram în catedrală, în timp ce profu ţipa că dacă mai vorbim ne dă cu vaza de marmură în cap până se sparge vaza. Am râs într-una, am mai şi repetat, apoi, la 7 fix, a început concertul. Am cântat cu adevărat ca nişte îngeraşi, eu am recitat frumos şi, apoi, proful ne-a felicitat, şi-a cerut scuze şi ne-a zis că vom merge la Orăştie la concurs. Iar noi ne-am bucurat. După asta, a cântat corul Orfeu şi totul a fost minunat.
Sâmbătă, am fost la Orăştie, la concurs. Evident, şi Lira, şi Orfeu au luat locul întâi. Dar a fost extreeem de amuzant. Râdeam din orice. Ăştia mari se jucau în spatele cortinei, făceau poze, eu îl trăgeam pe Tudor de păr ca să îl pedepsesc că nu vine la cerce. La Lira profu' ne-a dat un ton greşit la Joy to the World şi am început cântecul greşit, dar până la urmă am cântat fain, că doar de aia am luat locul întâi. A fost super tare, plus că după acest concurs am trecut şi eu la corul mare şi fain, Orfeu. O să îmi iau partiturile şi...o să ncep să cânt! Aaa, şi o să am fustă lungă faină.:)
Duminică, am fost plecată cu corul şcolii. Mai întâi la Castelul Corvinilor din Hunedoara, unde ne-am făcut de cacao, dar am râs şi toată lumea l-a bătut pe Abel. Am mâncat un McFish de la Mc Donald's şi mă durea burta de la el, dar probabil şi de la prea mult râs. Pe lângă asta, l-am cunoscut şi eu oficial pe celebrul Mihai, verişorul Ozanei. Şi a fost fain. După asta, ne-am întors la Deva şi am repetat în catedrala episcopală, că aveam un mic concert. Aici am cântat mult mai frumos şi a fost totul bine. Şi fiindcă la repetiţie s-a auzit foarte fals, l-am înţeles pe proful de la corul Lira, care vroia să ne dea cu vaza în cap. Şi am râs amândoi, că şi el era acolo. Am avut, după cum vedeţi, un week-end pliin de peripeţii.:)
Acum sunt acasă, mă relaxez ascultând Bon Jovi şi Nickelback şi citind noua mea carte, scrisă de Cella Serghi-"Cartea Mironei". Fiindcă e vacanţă, fiindcă e iarnă şi vin sărbătorile. Şi am cerce azi, şi o să vedem ce facem cu Lumina Păcii şi abia aştept să ajungă Ruxi la Deva. Aţi înţeles ceva din acest jurnal de vacanţă? Nu? Ei bine, nici nu trebuie. Dar vă urez tuturor o aşteptare de Crăciun fericită şi o vacanţă plăcută!
P.S.:Vă las să ascultaţi şi voi o colindă frumoasă. Fiindcă...vine Crăciunul!:)

Mira - Toaca-n cer
Asculta mai multe audio Muzica
Later edit: Pe urs nu îl mai cheamă Manase. De acum îl cheamă Multivitamină.:)

Sunt aiurită...

...şi se ia. Să nu vă fie frică, puţină zăpăceală nu strică nimănui. V-ar face pe toţi mai buni. Am râde împreună şi am cânta toată ziua. Dar asta e ocupaţia mea de pitic al clasei, fiindcă sunt cea mai mică, atât la vârstă, cât şi la înălţime:).
Îmi place să râd. Într-una. Ieri am fost scoasă de la ora de mate din cauză că am devenit obraznică. De fapt sunt zăpăcită. Îmi place să alerg, să dansez, să cânt în pauze, să fac o mie de lucruri în doar 10 minute. Îmi place să fiu mică.
Şi îmi place de mine când sunt îndrăgostită. Sunt cu capul în nori, sunt mai bună cu toată lumea, zâmbesc într-una şi nimic nu mă poate supăra cu adevărat. Aşa că dragi prieteni, colege şi cercetaşi, bucuraţi-vă, căci sunt aproape tot timpul îndrăgostită! Aş putea să vă molipsesc şi pe voi, dar nu aş mai fi atunci un copil aiurit şi fericit. Deci, eu rămân îndrăgostită, veselă, zăpăcită. Voi faceţi ce vreţi!
În altă ordine de idei, am luat 9 la teză la mate...Şi vinerea asta am concert cu corul Liceului de Muzică. Devenilor, vă invit pe toţi vineri, 11 decembrie, la ora 19:00, la catedrala greco-catolică Immaculata [lângă Hotel Deva]. O să aveţi parte de două ore pline de colinzi şi de atmosfera atât de frumoasă a Crăciunului!
Deci, săptămâna asta e una aiurită rău. Am teză la engleză şi sunt plină peste cap de chestii. Dar se ia vacanţa vineri, deci e minunat! Şi mai e doar o săptămână până când draga mea Ruxi se va întoarce de la Viena! Mi-e dor de tineee!
Aşa că vă las, mă întorc în lumea mea fericită dintre nori! Îndrăgostiţi-vă cu toţii,ca să putem fi zăpăciţi! Sau ascultaţi cântecul ăsta şi gândiţi-vă doar pentru o clipă cât de fericită ar fi lumea dacă toţi am fi îndrăgostiţi!:)

Dacă...

Ei bine, am văzut leapşa asta pe un blog vizitat întâmplător, nici măcar nu ştiu cine îl deţine. Dar mi-a plăcut, aşa că ia uitaţi ce aş fi fost eu dacă nu eram micuţa Petra.

Dacă eram o lună, aş fi fost august.Fiindcă e atât un sfârşit, cât şi un început.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost duminică.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost seara, atunci când cântăm la foc de tabără.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un delfin.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost vest.
Dacă eram o virtute, aş fi fost credinţa şi iubirea.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Jeanne D'Arc.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus.

Dacă eram un lichid, aş fi fost apa dintr-un izvor rece de munte.
Dacă eram o piatră, aş fi fost ametistul.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost o acvilă.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o floare de nu-mă-uita.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o zi însorită la munte.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost chitara sau pianul.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost fluturii în stomac.:)
Dacă eram un sunet, aş fi fost un acord de chitară.

Dacă eram un element, aş fi fost aerul.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Jon Bon Jovi-Always.
Dacă eram un film, aş fi fost A walk to remember.
Dacă eram o carte, aş fi fost Pânza de păianjen de Cella Serghi.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Diana Slavu din "Pânza de păianjen".
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost plăcintele cu afine de la tanti Albalact.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Pariiiis.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce. Adică de ciocolată.

Dacă eram o aromă, aş fi fost de zmeură.
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde sau mov. Sau amândouă.
Dacă eram un material, aş fi fost bumbacul sau mătasea.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost fericire.

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost inima.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zâmbetul.:)
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost fizica sau literatura.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost SpongeBob sau Jerry. Sau Louie:)

Dacă eram o formă, aş fi fost o inimioară sau un cerc.
Dacă eram un număr, aş fi fost 2. Fiindcă în doi eşti fericit.
Dacă eram o maşină, aş fi fost dubiţa hippie din filmul Cars.
Dacă eram o haină, aş fi fost o eşarfă sau o rochie de vară.

Am uitat să precizez că leapşa o poate lua oricine vrea. Dar Andreea, Adela, Theo şi Andra o iau neapărat.:) Mă reîntorc la şcoală, deoarece carantina s-a încheiat. Aşa că...săptămână faină!

Capodastru şi portocale

Helău! Am revenit, de data asta cu o povestioară despre un capodastru şi nişte portocale. Dar, mai întâi, o să vă explic ce e ăla un capodastru, dacă nu ştiţi deja. Capodastrul este un instrument care se pune pe corzile chitării pentru a le strânge, adică a micşora spaţiul dintre ele. Corzile apropiindu-se, sunetul se schimbă, deci e foarte interesant să cânţi cu un capodastru. Să începem...
Demult [acum o săptămână], câteva portocale cercetaşe s-au hotărât să se întâlnească pentru a lămuri o problemă de acreală. Aşa că s-au întâlnit pe fructiera de la Ormy, lângă nişte papanaşi şi ceva clătite cu nuci caramelizate. Portocala gazelă şi cu păr lung împreună cu portocala lui calmă i-au adus portocalei înalte un cadou de ziua ei...nişte felicitări cu pinguini şi un capodastru. Apoi cadoul a fost lăsat deoparte şi au început să se discute diverse probleme. Portocala înaltă şi portocala îndrăgostită erau certate cu portocala reggae, iar portocala gazelă cu păr lung şi portocala calmă vroiau să le împace. După discuţii acre, lacrimi de suc de portocală şi regrete acide, portocala înaltă şi portocala îndrăgostită s-au împăcat oarecum cu portocala reggae. Dar până la urmă, nodul pescăresc al prieteniei s-a întins prea tare, şi portocala îndrăgostită si cea înaltă au format un pacheţel de suflete, din care portocala reggae lipseşte. Trist, dar adevărat! Şi capodastrul a avut un rol foarte important: dacă el nu ar fi strâns portocala înaltă şi cea îndrăgostită una lângă alta, ele nu ar fi cântat împreună. Aşa că ţin să îi mulţumesc capodastrului magnific care a creat un sfârşit [aproape] fericit. Plus că e un cuvânt care sună ciudat, dar fain. Aşa că...
URA PENTRU CAPODASTRU!:)
P.S.: Întâmplarea e reală. Ţin să îi mulţumesc Andreei pentru tot şi vreau să îi spun că mă bucur enorm că am găsit o prietenă atât de dragă!:)
P.P.S.: Vreau să vă prezint un cântec pe care îl ascult obsesiv acum, când am realizat că am cu adevărat o inimă nebună. Enjoy!

Hai să credem în Moş Crăciun!

A venit iarna! Am început să cântăm colinzi, să visăm la zăpadă, să aşteptăm înfriguraţi deschiderea patinoarului şi să bem ciocolată caldă în timp ce scriem lista pentru Moş Crăciun. Dar câţi dintre noi mai credem cu adevărat în Crăciun, în Naşterea Lui Iisus? Câţi mai ştim că în seara de Crăciun Dumnezeu a venit pe Pământ pentru noi? Sau am uitat, fiindcă ne aşteaptă o listă lungă de cumpărături de la Real, fără de care Crăciunul nu mai poate fi Crăciun. Ba da, poate...
Eu zic să ne luăm cu toţii de mână, să ne aruncăm în zăpadă şi să privim spre cer. Vom vedea sania lui Moş Crăciun zburând...Dar avem nevoie de multă credinţă şi de iubire. Altfel, vom vedea doar stelele îngheţate. Aşa că haideţi cu toţii! Redeveniţi copii şi credeţi! Credeţi că Iisus a venit pentru noi pe Pământ, iar la Bethleem S-a născut Mântuirea. Credeţi că magii au fost călăuziţi de stea şi I-au adus Pruncului daruri! Credeţi că îngerii cântau în cer, iar pe pământ era pace şi între oameni bună învoire! Credeţi că Iisus se naşte iar în inimile noastre şi trebuie să fim luminoşi şi plini de speranţă! Noi trebuie să fim noul Bethleem! Credeţi şi Iisus va trăi veşnic în inimile voastre!
Deci, sunteţi gata să privim cerul? Eu cred, şi Moş Crăciun îmi face cu mâna! Dar uite, după sania lui se vede Steaua ce vesteşte Naşterea! Şi uite, am început să zbor. Fiindcă atunci când crezi, nimic nu este cu neputinţă...La Dumnezeu, totul e posibil. Am crezut şi acum zbor în sania Moşului, spre Bethleem. Haideţi şi voi! Hai să credem! Să credem în Moş Crăciun! Să credem în Crăciun!

La mulţi ani, români!

Printre alegerile prezidenţiale, epidemia de gripă porcină şi criza economică, România îşi sărbătoreşte ziua naţională. Păi cum vine asta?
Ei, uite aşa, simplu. Sărbătorim ziua aceasta pentru că suntem un popor de ROMÂNI în primul rând, dintre care unii încă mai gandesc şi mai speră ca ceva să se schimbe. Fiindcă avem o credinţă, un neam şi tradiţii care ne fac să fim mândri. Mândri de cine suntem noi, nu de cei care ne conduc, nici de ţiganii care se tot înmulţesc. Suntem mândri că mai avem munţii bătrâni, că mai avem o mare albastră şi mai avem câmpii roditoare, mândri că avem o ţară frumoasă care cu puţin bun-simţ şi multă răbdare poate deveni o Românie mai bună. Mândri că avem o istorie bogată, viteji care au luptat pentru neamul lor, oameni precum Enescu sau Brâncuşi care au creat adevărata comoară a României. Pe care, dacă am avea mai multă grijă, nu am mai risipi-o. Trebuie să rămânem ROMÂNI din respect şi iubire faţă de aceşti oameni care nu s-au lăsat globalizaţi. Aşa că...ROMÂNI, LA MULŢI ANI!
În altă ordine de idei, m-am răcit din nou şi chiar dacă stăm toată săptămâna acasă, profii au avut grijă să ne dea o groază de teme. Totuşi, o să am timp de bloguială şi atunci când o să am idei, o să scriu din nou. Până atunci, 1 Decembrie fericit şi muuuultă sănătate!:)