Zăpada -inocenţa iernii

Ştiţi cu toţii cât de frumoasă e zăpada. Şi tuturor ne place să ne jucăm cu bulgării sau să ne dăm cu sania atunci când totul e de un alb minunat. Dar eu cred că zăpada e mult mai mult decât un teren de joacă pentru sufletele noastre de copii sau o pătură caldă pentru pământ. Eu cred că zăpada reprezintă inocenţa iernii, iar fulgii care cad sunt rupţi din aripile îngerilor.

Dacă aţi observat vreodată cu atenţie zăpada, aţi fi văzut că la început e foarte albă şi luminoasă. Fiindcă, aşa cum am mai spus, vine din Cer. Îngerii, fiindcă vor ca lumea să fie mai bună, îşi scutură aripile, crezând că oamenii vor fi fericiţi şi vor lăsa puritatea să intre şi în sufletele lor. Dar oamenii mari se sperie când văd fulgii îngereşti căzând din cer. Se sperie că va fi polei, că vor cădea, că trebuie să cumpere cauciucuri de iarnă pentru maşini, ca va fi o iarnă grea. Doar copiii văd adevăratul rol al zăpezii şi al ninsorii. Zăpada ar trebui să ne redea acea inocenţă pe care o aveam când eram copii, abia sosiţi din Casa Tatălui nostru. Atunci, priveam cu ochii mari îngerii păzitori ai celorlalţi din familie şi eram încă strâns legaţi de ei, fiindcă eram prieteni. Dar odată cu procesul de creştere, această legătură slăbeşte. Iar zăpada trimisă de îngeri are această putere, de a dărui oamenilor iubire îngerească şi speranţă...de a reda copilăria.

Însă atunci când zăpada este călcată de picioarele a mii de oameni nepăsători, care nu au decât griji şi probleme lumeşti în sufletele lor, ea se murdăreşte, şi toate suferinţele, tot noroiul acestei lumi se adună, covârşind puritatea divină. Şi atunci când zăpada se murdăreşte, toţi oamenii mari o adună în colţurile străzii, fiindcă aşa cred că vor scăpa de mizeria în care se zbate sufletul lor. Dar copiii readuc zăpada, chiar dacă e murdară, fiindcă ei vor să lase lumea mai bună decât au găsit-o. Şi se joacă fericiţi, redând zăpezii strălucirea ei divină. Şi toate acestea se întâmplă sub ochii nepăsători ai oamenilor mari, care sunt prea copleşiţi de griji ca să se mai poată bucura de iubire, credinţă, inocenţă, speranţă...

De aceea ar trebui ca atunci când ninge, să ieşim cu toţii în zăpadă, să cântăm şi să fim fericiţi. Ar trebui să Îi mulţumim Lui Dumnezeu fiindcă ne trimite iubire şi puritate din cer. Şi ar trebui să ne deschidem sufletele şi să primim zăpada cu braţele deschise. Fiindcă zăpada ne face mai buni. Zăpada ne dă aripi şi ne lasă să ne înălţăm împreună cu îngerii şi să vestim Naşterea Lui Iisus. Zăpada ne face fericiţi şi ne dă iubire, umplându-ne sufletele de speranţă!

Proconsul - Zbor
Asculta mai multe audio Diverse
P.S.: Această schiţă a fost inspirată de zăpada care domnea albă, liniştită, la Ghelari, duminica trecută, şi de iubirea care, tăcută şi pură, acoperea pământul. Cântecul este de la Proconsul, una din trupele mele preferate. Sper că v-a plăcut. Aştept părerile voastre...Crăciun fericit!