Going home, sweet child o' mine

Râu de Mori... tărâmul copilăriei mele, unde aerul tare de munte potoleşte orice înfierbântare a firii mele impulsive, unde nucul ce are agăţate de crengile lui visele mele cuminţi de copil ţine să îmi reamintească să rămân bună şi curată, unde plimbările lungi la lac, cu bicicleta, şi opririle făcute pentru a culege flori de câmp sunt menite să calmeze tropotul sentimentelor războinice din mine, unde liniştea de la mănăstirea Colţ e exact ca un petic de cer albastru cusut pe haina atât de uzată de la prea multe îmbrăţişări a sufletului meu, unde jocul şi joaca se împletesc cu lenevitul în leagăn, cu o carte frumoasă în braţe, unde pot să-mi scot afară din piept confuziile, răzvrătirile şi iubirile, să le ofer o cană cu cacao cu lapte, să le aşez, cuminţi, pe pietrele din grădină şi să povestim împreună despre băieţi chitarişti ce poartă cămăşi casual, despre feciori înalţi, blânzi şi cu chipuri de patricieni creştini, despre creţi frumoşi de pe meleaguri îndepărtate, unde nu pot fi decât sinceră: cu mine însumi, cu sufletul meu şi cu cei pe care îi iubesc. Aşa că plec, cu volumul trei din Cronicile Narniei, cu o carte de Mircea Eliade, cu muzică frumoasă în căşti şi o dorinţă nebună de a mă linişti, de a-mi pune ordine în sentimente şi gânduri înainte ca alte furtuni de august să mă dea peste cap. Vă doresc un sfârşit de săptămână frumos, cu soare şi voie-bună!:)