Un alt fel de urare

Departe de zarva lumească,
de cozonaci, prăjituri şi cârnaţi,
în întunericul fără instalaţii, luminiţe sclipitoare şi lumânări,
adânc, adânc în suflete,
în miezul nostru cald, demult uitat
şi infinit mai prăfuit decât întreaga noastră locuinţă,
acolo caută Hristos sălaş.
Ne cheamă inima să fie un nou Bethleem,
Îşi caută locaş să Se nască.
Să nu-i fim han ce-L refuză,
ci iesle
ce să-I devină, în veşnicie, casă.
Să ne lăsăm ultimele fărâme
de dreptate, adevăr, răbdare,
smerenie, blândeţe şi dragoste
să-L învelească, să-L încălzească, să-L ocrotească
şi să-I aducem, în loc de tămâie, aur şi smirnă,
o inimă dornică de Viaţa Sa.
Să vrem, atât. Să vrem să fim un nou Bethleem
şi-apoi, fără să ne dăm seama,
Pruncul va creşte în noi,
ne va preschimba patimile în virtuţi,
aşa cum a preschimbat şi apa în vin,
ne va înmulţi speranţa şi iubirea, hrănindu-ne cu ele,
aşa cum a înmulţit pâinile şi peştii,
va merge pe apa tumultuoasă a sufletului nostru,
potolind cu un singur Cuvânt furtunile,
ne va răstigni toate durerile, neputinţele şi păcatele
şi, mai apoi, va învia şi ne va învia,
luându-ne cu El în Slavă.
Dar, înainte de toate acestea, trebuie să dăm la o parte
pungile de cadouri, crengile de brad, mâncarea, băutura şi sărbătoarea fără de Sărbătorit,
să facem lumină la noi în suflete
şi să acceptăm Pâinea Vieţii,
lăsând-O să se nască în Casa Pâinii sufletului nostru.
Să-I dăm sălaş Lui Hristos,
să-L lăsăm să Se nască în peştera rece a sufletului nostru
şi el ne va naşte din nou, dându-ne, în veci, Viaţa.

Notă: Bethleem se tălmăceşte "Casa Pâinii".