Cercetăşia pe înţelesul meu:)

În caz că nu ştiaţi încă, sunt la cercetaşi. Şi pot spune că mă bucur foarte mult că m-am hotărât să merg la cerce, fiindcă am întâlnit prietene de nădejde[da, Irina şi Diana, de voi două e vorba - a se interpreta Irina mare, nu Monstrul:)]. Ştiu că am mai avut o postare despre cercetăşie, doar că aici voi spune când am simţit eu cu adevărat că sunt o cercetaşă.
Am simţit că fac parte din marea mişcare Scout atunci când Irina m-a ajutat într-o groază de probleme, când ne-am ales steagul şi am strigat de s-a cutremurat John's-ul :"Putem zbura, putem învinge!". Atunci când mi-a venit inima în gât de emoţie, fiindcă eram aleasă şefă de patrulă, atunci când am fost una din reprezentaţii cercetaşilor la Noaptea Alba a Muzeelor, şi într-un final atunci când am mers la îngheţată toţi temerarii şi eram mândri:).
Cercetăşia pentru mine cel puţin înseamnă prietenie, sprijin la greu, râsete, cântece, eşarfe frumoase, aşteptarea Padişului,strigăte de bucurie şi...da! cercetăşia înseamnă fericire!
E o mare bucurie să vezi că visele tale chiar se pot împlini şi că tu chiar poţi lăsa lumea mai bună decât ai găsit-o. E o mare bucurie să fii cercetaş.
Mie una îmi place foarte mult la cercetaşi, pentru că acolo am simţit prima oară că chiar am un rol însemnat în această lume şi chiar sunt unică:). Oamenii frumoşi de acolo mă fac să mă simt bine, să mă simt fericită, să mă simt cu adevărat [[a scout]]. Vă iubesc, cercetaşi!
Later edit: Alături de prietenele de nădejde Irina şi Diana, vreau să le pun acum pe Ruxi, Alexandra, Andreea şi Maia. Şi pe Teddi il pun aici că îmi place să îl enervez:D.. Şi pe Ana, Manase şi Ozzy, cercetaşii mei dragi din Padiş. Love you all!:-)