Rugăciune în pragul spovedaniei..

E soare şi totuşi adie un vânt rece, prevestitor de ploaie. Se adună norii, tot mai mulţi, tot mai mari şi tot mai negri. Şi deodată începe ploaia, cu stropi mari, cu zgomot surd de ropotă, cu menirea de a limpezi...Doar că furtunile tot mai dese din sufletul meu nu limpezesc mai nimic, poate doar aduc la suprafaţă mai multă răutate, mai multe amintiri dureroase, mai mult din tot ceea ce a fost, este şi va fi. Pot spune că mă simt rea, foarte rea şi egoistă...Încerc să fiu aşa cum ar trebui să fiu, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu prietenoasă, mereu atentă şi grijulie cu cei din jur, gata oricând să-i ajut! Dar nu! Eu sunt rea, egoistă, neatentă şi total nepăsătoare la suferinţele celor din jur şi niciodată nu vreau să ajut! Nu e bine, e chiar extrem de rău pentru viaţa mea...doar că de câte ori îmi cer iertare şi o iau de la capăt, încercând să fiu bună de data asta, ispitele vin şi mai grele pe capul meu şi mă îndepărtează şi mai mult de Dumnezeu, de familie, de ceea ce ar trebui să ţin strâns lângă inima mea. Doar că nu ştiu ce fel de inimă am eu, dacă nu pot iubi necondiţionat sau dacă nu pot face un minim efort de iertare, de căinţă adevărată. Doamne, auzi-mă când îţi strig din adâncul răutăţii mele:"Iartă-mă, Tată! Ajută-mă, Tată! Doar în Tine mai am nădejde!". Mă simt de parcă aş fi singură pe lumea asta mare, de parcă vreau să cuprind tot necuprinsul şi să ating cu mâinile mele poala Cerului, simt că aş putea să mă înalţ spre Cer şi în acelaşi timp să îmi frâng zborul şi să cad iar în mocirla lumească! Da, de data asta sunt decisă să las în urmă toată răutatea, tot egoismul, toate păcatele şi să mă căiesc sincer, să-mi spăl mizeria cu lacrimi de iubire şi să fiu cu adevărat o fiică a Tatălui Ceresc, care iubeşte şi iartă necondiţionat. Iertaţi-mă voi, dragii mei, că v-am supărat de atâtea ori, că am fost rea cu voi! Da, voi toţi pe care îi iubesc şi involuntar[sau câteodată voluntar] va rănesc! Iertaţi-mă că zi de zi decad din apropierea de Tatăl şi ajutaţi-mă să prind din nou aripi, să mă înalţ iar prin credinţă, dragoste şi nădejde în sus, spre Cerul Iubirii. Am fost şi poate încă sunt rea, foarte rea şi egoistă, dar... Iisus a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, nu pe cei drepţi. Aşa că, Doamne, primeşte-mă iar ca pe fiul risipitor lângă Tine şi binecuvântează-mă cu harul Tău, ca să îţi pot vesti Iubirea şi Bunătatea Nemărginită în întreaga lume. Ajută-mă să biruiesc toate furtunile din suflet, să lumineze şi la mine în inimă Soarele Dreptăţii şi să pot primi şi eu Curcubeul Păcii. Ajută-mă, Tată, să fac Voia Ta, căci este cea corectă şi cea pe care vreau să o urmez. Doamne, Te iubesc!