Cale spre mine...

Mi-am găsit aripa și am încercat din nou să zbor,
Știam că-mi va fi greu, dar vroiam să caut fericirea
Așa că m-am urcat în cer și nu mai vreau să cobor,
Fiindcă am găsit, printre nori, iubirea.

Și sufletu-mi aleargă prin senin, spre infinit,
Iar eu îmi țin de mână dragostea curată
Mi-aș putea trăi visul așa, la nesfârșit
Fără să simt oboseală vreodată.

Mi-am transformat inima într-o veche chitară
Și degetele tale apasă pe clapele sufletului meu .
Îmbrățișările au devenit sonate de seară,
Iar săruturile - note cântate dincolo de curcubeu.

Acum știu că pot fi orice vreau eu
Pot fi vânt, soare, vis sau uimire,
Dar voi fi ce m-a creat Dumnezeu:
Un suflet cu dragoste-n privire.

A trecut deja mult timp de când am fugit
Și poate ar trebui să mă întorc pe Pământ.
Însă tot ce e lumesc din mine am strivit
Și am schimbat orice păcat în lucru sfânt.

Da, totul s-a întâmplat din iubire,
Dintr-un cântec și poate dintr-un zbor.
Am devenit o ființă ce vibrează fericire,
Un zâmbet, o privire, un suflet ușor.

Acum pot să spun că am găsit calea spre mine, fiindcă
m-am urcat în cer și nu mai vreau să cobor...