15 ani:)

Am împlinit 15 ani! Acum sunt mare. Adică am zâmbetul mai mare, sufletul mai mare, iubirea mai mare și curiozitatea mai mare. Să nu vă așteptați să devin peste noapte matură, să nu mă mai uit la desene animate, să nu mai râd din nimicuri sau să nu mai cânt. Fiindcă chiar dacă acum am 15 ani, eu sunt tot Petra. Da da, Petra, aia mică cu gura mare. Sau aia mică și agitată. Sau, pur și simplu, suflețel.

Am cea mai frumoasă primă zi de 15 ani. Dragele mele Irina și Diana m-au sunat la 12 noaptea și au vorbit așa frumos cu mine, încât am roșit și eram foarte emoționată. Apoi, pe la 7 dimineața, am început să primesc mesaje și telefoane, iar când am intrat pe mess am fost efectiv asaltată de mesaje cu „La mulți ani, să crești mare!”. Și acum am comandat pizza și după-amiază merg la prăjitură la Arta cu cercetașii mei dragi. Până atunci, abia aștept să văd ce surpriză mi-au pregătit. Am fluturi în stomac, ceea ce e de bine. Fiindcă iubesc surprizele și îi iubesc și pe cei care mi le pregătesc. Aici deja roșesc și simt că zbor. Iuhuuu!:)

Mădă, draga de ea, m-a făcut să fiu speriată de ce am scris ieri. Adică eu așa simțeam aseară, când toți îmi ziceau că gata, acum nu mai ești copil și chestii de genul. Eu nu vreau să mă maturizez doar fiindcă ieri aveam 14 ani și azi am 15. După cum spunea draga mea Erika, nu vârsta, ci sufletul contează. Și eu am un suflet de copil 100%. Am aceleași vise ca și ieri noapte, aceleași speranțe și aceeași privire căpruie și isteață. Am aceeași față, doar că acum am mai multe coșuri, care mi-au apărut din cauză că sunt îndrăgostită, sau cel puțin asta mi-a spus Anca și eu o cred. Am aceleași mâini micuțe care se joacă cu pianul și nu stau locului nicio clipă. Am chiar și aceleași picioare, care vor să danseze în fiecare minut și aleargă ca niște nebune independente pe holul școlii. Am același creier de copil-geniu B-). Gândesc la fel de mult, doar că o să învăț să nu mai strig tot ceea ce gândesc. Și am mai multă imaginație. Tot mai multă, cu fiecare zi care trece. Dar în inima mea, aia zâmbitoare și hotărâtă, eu știu că sunt un copil. Un copil fericit, care iubește mult și zâmbește și mai mult. Un copil care se ceartă cu frații, care încearcă să se oprească din criticat, dar e prea ironic. Un copil care se bucură de fiecare lucru frumos care i se întâmplă și de fiecare îmbrățișare pe care o primește. Da, sunt eu, Petra, care râde la bancurile dirigului și le spune mai departe și se oprește la jumătatea bancului că nu se mai poate abține din râs. Eu sunt cea care cântă, care aleargă prin ninsoare, care iubește zăpada [apropo de asta, a nins aseară, de ziua mea, și acum e așa de frumos afară:)]. Sunt eu, doar că voi merge la planorism și voi fi mai hotărâtă. Așa că dragii mei cititori, vă mulțumesc că sunteți aici, că îmi ascultați aberațiile și că mă suțineți. Și ce îmi doresc eu acum, la 15 ani, este să mă maturizez, dar să am mereu zâmbet de copil, să fiu gata oricând și să am putere de luptător, așa cum zicea bunicul meu iubit, fie iertat! Fiindcă eu sunt Petra cea mică, zâmbitoare și hotărâtă. Și așa o să rămân, chiar dacă am 15 ani și îmi trăiesc visul. Și fiindcă Paul mi-a spus ceva ce știe el din bătrâni, că nu e bine să îți urezi singur la mulți ani, nu o să mai fac asta. O să mă rog doar ca dorința să mi se îndeplinească. Și o să fiu fericită!:)


Later edit:Am primit niște cadouri geniale de la dragii mei cercetași. Vă mulțumesc din suflet și ma bucur mult de tot că v-am cunoscut! Și mă bucur să spun că voi fi gata oricând pentru voi, gata oricând să vă dau o mână de ajutor sau să vă pun un zâmbet pe chip. Vă iubesc!:)