Despre stele căzătoare, egoism şi genii.

În primul rând...A VENIT PRIMĂVARA! E aşa de cald afară, soarele a răsărit dinspre Simeria şi se reflectă în ochelarii mei. Am avut zile drăguţe la şcoală, dar niciuna nu se compară cu cea de azi. Totuşi, o să vă povestesc şi incidentele interesante de ieri...La ora de info, am râs prea zgomotos de un test rupt în bucăţi, şi am fost apostrofată de profă, care mi-a sugerat, subtil, că sunt cam egoistă. Apoi şi dragele mele bestii mi-au spus asta şi trebuie să recunosc că, deşi m-a cam durut, e adevărat. Adică sunt uneori egoistă, dar nu fiindcă aşa vreau să fiu. Pur şi simplu aşa sunt. Dar cum asta nu e o scuză, o să încerc să remediez problema. Oricum, copilăroşii se gândesc de obicei numai la ei, nu? Şi eu nu vreau să nu mai fiu copilăroasă, chiar dacă am trecut prin lucruri care m-au rănit şi m-au maturizat. Dar articolul acesta se vrea a fi unul optimist, aşa că după ce îl termin de scris o să merg în baia mea proprie, unde am un bazin plin cu egoism, în care înot atunci când vreau să fiu atât de superioară încât nici aviatorii nu ar putea ajunge la nasul meu....Revenind, am avut cea mai genială oră de desen. Am caracterizat şi am împărţit împreună cu Iulia, Erika şi Theu cele mai trăznite trăsături, gen: cine e cea mai crăcănată sau cine are ochii cei mai frumoşi. Am râs atât de mult încât profa mi-a spus pe numele de familie, lucru pe care îl face doar când e nervoasă. Şi la chimie profu a fost foarte tare, ca de obicei. Tot ca de obicei, bestia de mine a trebuit să meargă la tablă. Dar a fost...perfect. Mai ales că după-amiază am mers la Maia şi am făcut engleză şi suntem amândouă mândre una de cealaltă.
Astăzi, a fost o zi...stelară. La religie, am râs de râsul lui Tudor. La mate, am povestit jumătate de oră despre turismul românesc, despre poporul ăsta care se duce de râpă şi de inteligenţa respinsă atât de vehement de naţia noastră. La ora de engleză, am mâncat ciocolată cu cereale şi am râs cu bestia şefă, adică Sugar a mea. După engleză, am plecat la bibliotecă împreună cu ceilalţi olimpici la religie, ca să "învăţăm". Dar am râs, am povestit, ne-am uitat la videoclipuri şi am ascultat interviul magnific al Ancuţei. M-am cam plictisit, aşa că în pauză am venit în clasă. Eh, şi aici...Ozana avea desenată în frunte o semilună, aşa că eu am rugat-o să îmi deseneze o steluţă. Şi toţi băieţii, nu doar cei din 11F, ne întrebau ce avem în frunte. Lumea se uita ciudat la noi, dar a fost foarte tare. Apoi am avut biologie, am vorbit şi am râs prea mult cu Erika, aşa că profa ne-a interzis să mai stăm împreună la ora ei. Şi acum...cel mai genial aspect al zilei. Profa a întrebat cine e născut în 1995 şi sunt singura din clasă născută atunci. M-am speriat şi am rugat-o foarte serios să îmi spună ce s-a întâmplat în acel an, şi mi-a răspuns că atunci s-a născut un premiant naţional la un concurs de ştiinţe [evident, despre mine era vorba:)]. Mi-a spus că este un concurs denumit "Ştiinţe pentru juniori" sau ceva de genul, concurs de fizică, chimie şi bio şi fiindcă sunt născută în "95 pot participa. Ţin să spun, fiindcă egoismul nu mai rezistă, că doar eu pot participa din toată clasa, fiindca sunt cea mai mică. Şi poate câştig faza pe judeţ şi merg pe ţară şi în tabără şi...sunt aşa de fericită că sunt mică!:) După ora asta teribilă, am plecat acasă cu Erika, Miruna, Magdalena, Slash, Cristina, Francesca şi Ovidiu, care Ovidiu Drosophila Multivitamina, denumire care se datorează ochelarilor lui "jmecheri cu doi jm", m-a întrebat dacă sunt o cometă, din cauză că aveam stea în frunte. Aşa că i-am zis că eu sunt stea căzătoare şi atunci când o să zbor cu planorul şi o să mă prăbuşesc îşi vor putea pune o dorinţă. Sau, mai simplu, să se bucure de câte ori mă văd, că sunt purtătoare de noroc. Am stat cu ei în staţie până le-a venit autobuzul, am râs, am făcut planuri cu Francesca pentru când o să mergem noi la Timişoara la DELF şi o să mâncăm la KFC, şi am făcut planuri şi pentru excursia magnifică la Praga şi am fost fericiţi. Fiindcă eu sunt o stea căzătoare şi îndeplinesc dorinţe, pot face oamenii să zâmbească. Mă simt mândră de mine. Dar mă opresc, că deja devin egoistă iar:). Aşa că vă las cu Owl City şi merg să fac mate, chimie şi planorism. Ah, da, şi religie, că doar am olimpiadă sâmbătă! Zi faină şi fericită tuturor!:)