Festivalul luminii:)

O să încep prin a mă scuza, fiindcă am vrut să scriu şi în timpul săptămânii, chiar aveam lucruri faine de povestit, gen cum se leagă profa de info de iubirile mele sau cât de uşor m-am strecurat la tata la servici [pardon, analize pt planorism:-"] de la ora de geografie, dar am fost ocupată cu gulguţele, şcoala şi rămas-bun-uri. Însă acum sunt relativ ok, având în vedere prin câte am trecut în acest sfârşit de săptămână, şi sunt gata să vă povestesc despre festivalul luminii.
Sincer, nu mă aşteptam să iasă aşa de bine. Aş putea să rezum toată povestea la câteva cifre: 2.200 de gulguţe, 2.200 de lumânări, mii de aplecări şi ridicări pentru a aşeza şi a aprinde luminiţele, vreo sută de turte dulci delicioase şi 4 sau 5 bănci reparate. Sau aş putea rezuma festivalul prin câteva cuvinte sau sentimente: lumină, ceai, copilărie, cântece, bucurie, dor...Dar nu! O să vă spun detaliat cât de frumos a fost...:)
Temerarii şi cu mine ne-am întâlnit la 4 jumate în staţia de autobuz, dar când autobuzul a ajuns, am constatat că era plin. L-am sunat pe Raul, dar el avea o maşină prea mică pentru a ne duce la Hunedoara, aşa că am apelat la Tiriteu şi la jeep-ul lui TIR. Am stat pe Teddi, am fost zdruncinată, dar ne-am distrat şi am râs de cocalari şi de bătrânica ce ne-a dat indicaţii de drum. Am ajuns cu bine la Hunedoara şi ne-am pus pe treabă, alături de cercetaşii hunedoreni şi exploratorii deveni. Am pus gulguţe în aproape tot parcul, am reparat bănci, am râs, am povestit, am legat prietenii...Apoi a venit şi Tudor şi m-a luat în braţe, am fugit şi apoi am căzut, fază gustată din plin de temerari şi de noi doi, care am cam muşcat din asfalt. Dar a fost foarte fain. După asta, am dat iama în turta dulce pregătită de Irina, care era foarte bună. Începuse să se întunece, aşa că Irina mică şi Cristina au aprins prima gulguţă, moment destul de emoţionant. Noi ne-am luat lumânări şi am plecat prin tot parcul să aprindem şi celelalte 2.199 de gulguţe. După ce toate lumânările fuseseră aprinse, parcul arăta...minunat. Noi ne-am strâns în foişor, ne-am aşezat lângă chitarişti şi am început să cântăm. Pe la "Visul", lacrimile au început să-mi curgă, dar s-au oprit pe umărul gata oricând al Dianei. Am trecut lângă Tudor şi am tot cântat. La un moment dat, un cocalar a început să cânte şi altul a zis..."Bă, chiar e fain!", ceea ce e de bine...Apoi a urmat încă un episod teribil al existenţei mele. Irina mică m-a chemat să mergem să facem poză pentru ziar şi când m-am dat jos de pe marginea foişorului, am nimerit cu picioarele direct în apa fiartă pentru ceai, care, evident, s-a vărsat peste tot. Au urmat dese împiedecări, era să mă ard, am împărţit oamenilor semne de carte drăguţe şi totul s-a încheiat cu poze faine, pe care încă nu le am. După ce am terminat de cântat, ne-am strâns toţi şi am pornit-o spre castel, ca să petrecem cercetăşeşte. Am cântat tot drumul alături de Tudor, de la Elijah Rock la Katie Melua. Am cântat chiar şi varianta cercetăşească de la "Un elefant se legăna", şi anume: Un cercetaş se legăna pe un fir de tiroliană şi pentru că nu se rupea, a mai chemat un cercetaş! Am sărit, ne-am zbenguit, am răguşit, dar a fost foarte fain. La castel i-am cântat La mulţi ani lui Gherman, am cântat la chitară, am mâncat [eu cu Maia şi stomacurile fără fund]...apoi a venit vremea să plecăm acasă, moment despre care o să vă spun că a fost doar...palpitant. Şi tortul lui Gherman a fost foarte bun.:)
Mă bucur mult că lumii i-a plăcut la festival şi că am reuşit, aşa cum zicea şi Ozana pe blogul ei, să transformăm o banală seară de sâmbătă într-o sărbătoare care a adus multor oameni un zâmbet pe buze şi copilărie în suflet. Da, am reuşit să ne bucurăm împreună de lucrurile mărunte. Şi mă simt mândră că sunt cercetaşă!
În altă ordine de idei, începe o nouă săptămână frumoasă. Totuşi, eu am tristeţe în inimă atunci când văd cum copii cu suflet bun se duc la Domnul...Dar vă urez tuturor să fiţi fericiţi, până când voi redeveni şi eu Sufleţel cu zâmbetul mereu pe buze. Şi o să încerc să mai scriu ceva literatură şi atunci când primesc pozele de la festival, o să vi le arăt şi vouă. Eu plec să învăţ la istorie...
Noapte bună! Şi sper să vă placă următorul cântec.:)


P.S.: Pentru articolul oficial despre festival, accesaţi:
http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/Festivalul_Luminii-organizat_de_cercetasi-Adevarul_de_Seara_Hunedoara_0_224977637.html.