Despre putere, libertate şi suflete..

Oamenii au uitat să iubească. Li se pare că lumea de azi nu mai are nevoie de iubirea lor, că libertatea o găseşti ascunsă într-un pachet de ţigări la un colţ de stradă şi puterea provine doar dintr-o funcţie înaltă în firmă sau stat. Oamenii uită în fiecare minut de sufletele pe care le-au ascuns lângă inimă. Le-au ascuns acolo ca să nu se mai gândească la ele, fiindcă au devenit o povară pentru ei. Dar sufletele trebuie să fie cea mai frumoasă parte din om, să fie aripile ascunse de Dumnezeu înăuntrul nostru, nu o povară. Oamenii nu mai ştiu asta. Au cernut cenuşă peste suflete, şi-au tăiat cu bunăştiinţă unicele aripi pe care le puteau vreodată folosi ca să se înalţe la Cer şi tac...Oamenii tac, căutând putere şi libertate în locuri în care nu o să le găsească vreodată. Fiindcă puterea şi libertatea se găsesc doar alături de iubire...doar atunci când crezi şi nădăjduieşti că totul va fi bine. Nu există putere şi libertate în afara Lui Dumnezeu.
Lumea de azi se învârte într-un cerc vicios. Tehnologie, bani, sex. Iubirile se consumă în maşini sau pe internet. Prieteniile constă în parteneri de băutură sau de bârfit. Bisericile sunt goale, barurile pline. Oamenii pretind că sunt prea ocupaţi mereu, că nu au timp să se gândească la viaţa veşnică, nici să caute adevărata Fericire. Au timp doar de plăcerile lumeşti şi se bucură doar de momente trecătoare, fiind nepăsători la Bucuria care îi aşteaptă cu braţele deschise. Pe oricine ai întreba azi pe stradă, în afară de excepţiile care confirmă regula, ce reprezintă pentru ei libertatea, ţi-ar răspunde, nonşalant, că libertatea e atunci când eşti cu prietenul, sau când bei, sau când faci diverse lucruri care îşi plac. Da, aceea e un fel de libertate, prin care simţi adrenalina curgându-ţi prin vene şi ai o senzaţie de eliberare. Dar nu este adevărata Libertate. Putem să fim liberi total şi ireversibil doar întru Dumnezeu. Atunci când ai o relaţie personală cu Acesta, când vrei să laşi lumea mai bună decât ai găsit-o, când crezi din toată inima că atunci când Hristos e lângă tine, poţi face orice, atunci ai devenit cu adevărat liber. Poate părea un paradox, dar eşti liber doar când accepţi crucea pe care o ai de dus, când te jertfeşti pe tine însuţi şi înveţi să îţi iubești aproapele. Eşti liber doar când eşti înlănţuit de credinţă şi de iubire. Eşti liber atunci când iei acea hotărâre de neclintit de a te schimba, de a deveni mai bun, de a urca treptele spre Rai. Atunci vei simţi cum sufletul tău se întinde, asemeni unor aripi, în aerul atât de curat şi te poartă spre mântuire. Şi odată cu această Libertate vine şi Bucuria adevărată. Da, eşti fericit atunci când iubeşti şi eşti iubit, te bucuri de lucrurile mărunte şi este foarte bine, fiindcă aşa poţi avea o viaţă frumoasă. Dar dacă încerci să priveşti mai profund lucrurile, să cauţi mai cu râvnă, o să vezi că Bucuria vine de la Dumnezeu, de la o viaţă trăită pentru El. Aşa cum Hristos S-a dat pe Sine Jertfă pentru mântuirea noastră, şi noi trebuie să ne închinăm viaţa Lui. Iubind necondiţionat şi căutând să faci mereu binele, urcând mereu mai mult pe Scara Raiului, aşa te apropii de Bucuria Veşnică şi atunci când o vei dobândi, vei fi cu adevărat un om fericit. Fiindcă aceasta este adevărata provocare a acestei ere: să alegi Libertatea, Bucuria şi Iubirea, să-L alegi pe Dumnezeu în detrimentul acestei lumi trecătoare, să fii responsabil pentru a fi liber.
Oamenii se cred puternici dacă sunt directori sau dacă stăpânesc şi subjugă cât mai multe vieţi. Se cred puternici dacă au mulţi bani, multe calculatoare, multă mâncare pe masă şi multe zerouri în contul de la bancă. Dar nu asta e adevărata putere. Adevărata putere este să simţi că poţi schimba ceva în această lume rea, că Dumnezeu ţi-a lăsat destule virtuţi cu care, dacă le valorifici, poţi munta munţii din loc. Te simţi puternic cu adevărat doar atunci când realizezi că porţi Chipul Lui Dumnezeu în tine, că ai posibilitatea să te asemeni cu El şi începi să faci acest lucru. Cu cât crezi mai mult că poţi fi un exemplu pentru ceilalţi şi că poţi lăsa lumea mai bună decât ai găsit-o, cu atât puterea îţi creşte. Poţi fi creator şi trebuie să începi cu tine însuţi, să cauţi Calea spre mântuire şi să o urmezi, să încerci zi de zi să fii mai bun, să scapi de păcate, să iubeşti cu adevărat. Orice schimbare începe cu schimbarea proprie. Există un moment în viaţa fiecăruia în care se produce un declic, în care realizăm că trebuie să fim mai buni. Şi din acel moment, cu voină nestrămutată şi hotărâre neclintită, Dumnezeu ne va da puterea de a schimba, de a crea ceva mai bun. Oamenii pot deveni puternici doar dacă au grijă de acel suflet uitat lângă inimă. Avem putere în mâini, în vorbe, în gând. Avem putere în suflete. Trebuie să o folosim întru Hristos şi pentru a făuri ceva mai bun, mai înălţător. Puterea e de la Dumnezeu pentru noi...puneţi voință şi perseverenţă în vieţile voastre şi...oamenilor, veţi fi cu adevărat puternici!
Dar pentru a îndeplini cele scrise mai sus, oamenii trebuie să dezlege sufletele de lângă inimi, să lase aripile să le crească. Trebuie să învețe să iubească, împotriva tuturor obstacolelor. Să iubească sincer, nefățarnic, din întreaga lor ființă. Să-și iubească aproapele, să răspundă răului cu bine, să lepede hainele grele și murdare, pline de păcate. Să îmbrace cămăși de lumină. Să fie nonconformiștii adevărați dintr-o lume nonconformistă falsă. Fiindcă în asta constă nonconformismul actual: să alegi dreptatea, credința, nădejdea și, mai ales, dragostea. Să alegi Calea spre Cer miilor de căi spre Iad. Să alegi să fii cu Hristos, nu cu Diavolul, fiindcă drum de mijloc nu există. Să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, ca să Îl regăsești în tot ceea ce ți se întâmplă. Vă asigur că așa veți găsi libertatea și fericirea de care avem cu toții nevoie. Doar că această libertate și această fericire vor dăinui veșnic...Și veți avea veșnic soarele în mâini, aripi de înger și suflet puternic.
P.S.: Am trecut la națională la religie și sunt fericită! Fiindcă am soarele în mâini și libertate în suflet...:)