Leapşa Voluntariatului

Bogdan Pater s-a gândit "să-mi dea şi mie de lucru", în afara biologiei şi fizicii deja consacrate pentru o viitoare studentă la medicină, iar eu am acceptat încântată provocarea: o leapşă a voluntariatului, cu şi pentru voluntari. Ţin să spun, încă dinainte de a mă juca serios, că leapşa se va desfăşura pe două planuri: cel al ONCR-ului şi al cercetăşiei, ca organizaţie de voluntariat din care fac deja parte, şi cel al Asociaţiei Pro Vita, ca organizaţie şi mişcare sufletească şi vie în care abia aştept să mă implic. Astfel, unele întrebări vor avea două variante de răspuns, ambele la fel de valabile şi de dragi mie.

1. Prima asociaţie/fundaţie din România care îţi vine în minte când te gândeşti la voluntariat este: 
Organizaţia Naţională "Cercetaşii României", ca şi "familie" în care am crescut ca voluntar şi ca om şi, evident, ca şi cea mai mare organizaţie de tineret din lume (ONCR face parte din World Organization of Scout Movement) şi Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi, ca viitoare familie din care abia aştept să fac parte, ca organizaţie care luptă pentru viaţă, pentru copii, pentru om şi care are nişte realizări de care lumea nu prea ştie, dar care sigur sunt notate acolo, Sus, de către Dumnezeu.

2. Dar companie care sprijină voluntariatul?
Sinceră să fiu, nu pot numi eu, personal, o companie care sprijină voluntariatul, deoarece nu am avut tangenţe cu reprezentanţi de firme sau sponsori oficiali. Ca cercetaşă, am putut să observ, în campurile naţionale la care am luat parte, că am avut colaborări frumoase cu Mercedes Benz, de exemplu. Ca viitor medic cu vise mari, am putut să observ că multe trust-uri importante, precum Carrefour, au sprijinit şi sprijină activităţile de voluntariat care implică crearea unor comunităţi pentru copiii abandonaţi, mamele tinere sau copiii salvaţi de la avort, comunităţi înfiinţate de Asociaţia Pro Vita la Valea Plopului, Valea Screzii şi, mai nou, la Valea Părului.

3. Persoana publică din România care reprezintă cel mai bine voluntariatul este:
Nu am nici cea mai vagă idee despre persoane publice care sprijină voluntariatul, despre gale de voluntariat şi alte asemenea manifestări, fiindcă, până la urmă, voluntariatul se face din şi pentru dragoste şi nu pentru a fi premiat, aşa că o să-l trec, ca persoană care, după părerea mea, reprezintă nu voluntariatul, ci dăruirea din dragoste, pe părintele Nicolae Tănase, cel care a înfiinţat Asociaţia Pro Vita şi care luptă pe toate fronturile posibile pentru informare, pentru cultură, pentru viaţă, pentru om.

4. Dacă voluntariatul ar fi o culoare, atunci ar fi:
Verde. Pentru că reprezintă viaţa. Pentru că, atunci când facem voluntariat, trăim cu adevărat: dezinteresat, făcând bine, iubind.

5. Dacă voluntariatul ar fi un sentiment, atunci ar fi:
Voluntariatul e mai mult decât un sentiment. E un amalgam de bucurie, speranţă, dragoste, credinţă. Prin voluntariat, sub orice chip şi în orice fel, încercăm să lăsăm lumea mai bună decât am găsit-o.

6. Te-ai implicat în vreun proiect de voluntariat anul ăsta? Dacă da, care? Dacă sunt mai multe, cu atât mai bine, povesteşte-ne de toate! Ai şi poze?
Anul acesta am lăsat-o mai moale cu proiectele, implicarea şi coordonarea, fiindcă m-am pus cu burta pe carte (deh, medicină!), dar nu am putut să nu mă implic în organizarea Festivalului Luminii. 2 ore în care centrul Devei a devenit brusc însufleţit, 2 ore în care, în pofida meciului sau a concertelor electorale din 19 mai, am reuşit să deconectăm lumea de la viaţa tipizată şi să îi oferim şansa de a cânta, a picta sau a mânca brioşe. Dar abia aştept să ajung la facultate, ca să pot concretiza toate visele mele de ajutorare a copiilor care chiar au nevoie de o mână întinsă cu dragoste şi bucurie. De asemenea, am avut o acţiune de plantare de puieţi alături de lupişorii mei dragi şi de temerarii frumoşi ai centrului nostru local: parcul Bejan va avea, peste câţiva ani, nişte stejari de toată frumuseţea.

7. De ce te-ai implicat? Ce te-a făcut să fii acolo?
Nu cred că pot vorbi strict la nivel de Festivalul Luminii. Cred că pot vorbi despre voluntariat în general, de la strângeri de haine şi alimente pentru familii nevoiaşe la proiecte precum Biblioteca Vie, eveniment organizat în Deva de Asociaţia pentru Dialog, Cultură şi Sport. Nu văd cum aş putea să refuz şansa de a face un bine, oricât de neînsemnat, lumii în care trăiesc, fie că fac asta la nivel de societate sau la nivel de familie, care, este structura de bază a societăţii. Fac voluntariat pentru că aşa înţeleg eu să-mi manifest dorinţa de a face lumea puţin mai frumoasă, de a re-aşeza dragostea în relaţiile dintre oameni.

8. Ce ai schimba la experienţa avută acolo?
Referindu-mă, de data aceasta, strict la festival, cred că aş învăţa să ascult mai mult. Şi mi-aş impune punctul de vedere mai timpuriu, ca să previn unele "accidente".

9. Cum putem motiva românii să se implice mai mult în activităţi de voluntariat?
Cred că ar trebui ca activităţile de voluntariat să conteze la admiterile în facultăţi, la viitoarele joburi. De ce? Pentru că, altfel, fiecare se va adânci şi mai mult în ignoranţă şi indiferenţă, iar medicii, inginerii, profesorii, avocaţii pe care îi vom avea nu vor fi interesaţi decât de binele propriu, în detrimentul sănătăţii mediului în care trăim. Ar trebui implementate acţiuni felurite de la cele mai fragede vârste, de la jocuri cu copiii cu dizabilităţi la plantări de puieţi, de la evenimente caritabile la târguri de educaţie non-formală, pentru a educa mai mult decât filantropia, pentru a creşte dragostea şi conştiinţa binelui pe care avem datoria să-l facem.

10. Titlul unei campanii naţionale cool de promovare a voluntariatului ar fi...
Stop plângerii de milă! Începe să acţionezi! Fii voluntar!

Cam atât aş avea de spus, momentan, despre voluntariat, despre ce înseamnă pentru mine şi cum văd eu datoria, nu opţiunea de a fi voluntar. Aş putea să dezvolt, să scriu pagini întregi, dar nu aş ajuta pe nimeni, aşa că prefer să acţionez...:) Să aveţi o săptămână minunată, în care să vă luptaţi puţin mai mult pentru bine, dreptate şi Adevăr!