Cântece

Cred că ştiţi şi voi cum e să fii îndrăgostit, să speri zi de zi că va vorbi cu tine, că veţi râde în pauze, că vă veţi juca. Să visezi noapte de noapte că te va lua în braţe, te va strânge tare-tare şi nu îţi va mai da drumul. Să crezi din tot sufletul că sunteţi făcuţi unul pentru altul şi că veţi fugi împreună, ţinându-vă de mână, prin lumea largă. Ei bine, exact asta simt eu acum. Mi-e sufletul plin de fericire, cred că o să explodez şi o să vă împart tuturor zâmbete, iubire, vise. Dar în fericirea mea, chiar dacă sunt cu capul în nori de vreo săptămână şi jumătate, mi-am dat seama de ceva. Fiecare iubire are propriul ei cântec, care rămâne scris în suflet pentru totdeauna şi pe care îl fredonăm atunci când vrem să ne amintim de toate visele şi speranţele trecute, de fiecare zâmbet împărtăşit şi de fiecare plimbare făcută.
Şi nu mă refer aici doar la cântecul încercat de două suflete timide la o chitară abia acordată, la melodia care răsună în ambele inimi sau doar într-una, depinde de caz. Mă refer la cântece adevărate. De exemplu, atunci când eram îndrăgostită până peste cap de un pilot în devenire, demult, în vară, ascultam doar Taylor Swift, doar melodii vesele, colorate, la fel ca sufletul meu. Acum, fiindcă am mai crescut şi mă joc la propriu cu copilul care mi-e drag, şi sunt fericită şi doar cu această joacă, ascult Nickelback, cântece de dragoste rock. Şi câteva melodii franţuzeşti. Deci, fiecare iubire rămâne păstrată în suflet lângă un anumit cântec. Fiindcă de câte ori ascult "Love Story" de la Taylor Swift, îmi amintesc de pilot. Aşa că e minunat să vezi cum sentimentele nu au murit, ci s-au integrat în linia melodică a cântecelor dragi ţie, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. La fel cum actuala mea "mare" iubire sună perfect lângă "Gotta be somebody" de la Nickelback. Şi e aşa frumos să ştii că un cântec devine doar al tău, şi poartă doar iubirea ta...
În altă ordine de...cântece, urmează o săptămână plină: teză la mate, coruri, bască nouă, pauze miiinunaaate şi, într-un final, "Unitate şi prietenie", la Alba, cu B.P. lider. Perfect! Până când o să am timp să mai scriu, vă las încă un cântec. Care poartă tot iubirea mea, cea de acum. Bye!


Later edit: La Alba nu am mai mers, din cauză că s-a anulat festivalul datorită gripei porcine. Povestea cu cântecul a fost o ameţeală de o săptămână, dar cântecul a rămas frumos. Şi totul va fi bine.