Căutare...

Te-am pierdut pe-un drum fără nume,
Crezând că avem aceeaşi cale...
Dar nu, noi nu mai suntem cine am fost şi
ne-am îndepărtat, ne-am pierdut.

Am crezut că te-am găsit în sfârşit, îngerul meu, dar
erai doar o imitaţie sau nu aveai aripi, fiindcă
nu credeam că un înger te poate părăsi,
Aşa cum m-ai abandonat tu, pe un peron de gară.

Aşa că te las, dragul meu, să fii înger pentru altcineva,
Iar eu îmi continui căutarea veşnică, fiindcă ştiu că
îmi voi găsi îngerul, dar până atunci trebuie
să fiu curajoasă, încrezătoare şi să îmi pansez inima.

Da! Nu mă mai privi cu ochii ăştia goi, mi-ai rupt inima
în mii de bucăţele, fiecare cu un vis al ei, şi acum
trebuie să o reînviu, să îmi realizez marele vis, iar tu
nu mai eşti binevenit în lumea mea.

Poţi să pleci acum, fără să îţi pese. Aşa faci mereu!
Şi lasă-mă să caut dragostea, să găsesc fericirea...
Sunt sigură că e în faţa mea, că poate calc pe ea, aşa că
o să privesc şi la pământ şi la cer, iubirea e mereu între ele.

Iar dacă m-am înşelat, dacă chitara ta chiar se potrivea cu pianul meu,
Atunci primeşte-mă înapoi cu braţele deschise, cu un zâmbet larg...
Şi strânge-mă tare, şi sărută-mă pe frunte, şi spune-mi că mă iubeşti.
Eu voi tăcea, te voi îmbrăţişa şi voi fi fericită.