Mică mare minune

-Ia-mă de mână și taci! Acum trebuie să fugim, să uităm de lumea asta nefericită. Nu îi vezi pe toți oamenii ăștia cum calcă pe propriile lor vise? Nu îi vezi cum uită să zâmbească, uită să fie fericiți? Te rog eu, dacă mă iubești, hai să luăm bilete spre infinit și să plecăm…
-Dar, draga mea, nu trebuie să ajungem la infinit. Putem rămâne aici și putem să îi ajutăm pe toți să iubească. Le putem găsi suflete-pereche, le putem vinde ciocolată și îi putem trimite să privească cerul senin. Hai să îi ajutăm să fie și ei fericiți.
-Nu, nu vreau! Nu suntem Dumnezeu și nu putem face asta. Dacă mai rămânem aici, o să fim și noi îngropați de mocirla în care se zbat neiubiții. Deschide-ți ochii, dragule. Suntem singurii care se țin de mână în strada asta atât de aglomerată. Nu vezi cum se holbează toți atunci când mă iei în brațe? Ei refuză fericirea, chiar și atunci când le e oferită. Sunt sigură că Dumnezeu le-a dat și lor acel moment magic, acea întâmplare din care trebuiau să ia iubirea, să o pună încetișor lângă visele lor și să o împartă cu toată lumea. Dar așa cum fac mereu, oamenii nu L-au băgat în seamă pe Tatăl lor și au dat cu piciorul unei vieți frumoase. Așa că nu îmi mai spune să rămânem aici. Nu e o lume pentru noi.
-Uite, dacă te iau în brațe și îți spun că așa a vrut Dumezeu să fie, mă crezi. Fiindcă ești convinsă că așa a trebuit să se întâmple. Să ne întâlnim într-o gară, unde amândoi așteptam iubirea și de acolo să pornim împreună spre viață. Dar poate că oamenii ăștia nu mai au timp, nu mai au timp să aștepte și preferă să se complacă într-o viață lipsită de acea iubire dumnezeiască. Ei nu refuză fericirea, din contră, o doresc din tot sufletul lor înecat în râul de suferințe cotidiene. Dar fericirea trebuie căutată din toată inima, în fiecare moment al vieții. Altfel nu o să ți se ofere pe o tavă de aur și iubire, și prietenie, și mântuire. Și dacă oamenii ăștia nu au timp să caute, noi avem tot timpul din lume să îi ajutăm să își deschidă larg brațele și să alerge spre cerul lor senin. Nu vrei să îi ajutăm? Așa, am lăsa lumea mai bună decât am găsit-o. Și asta e dorința ta…Nu mai fii încăpățânată, ascultă și de mine puțin.
-Bine, dragule drag. Te iubesc prea mult ca să nu te ascult. Poate ai dreptate și oamenii aceștia trebuie învățați să zâmbească. Eu cred că ei nu știu să îmbrățișeze din suflet, sau să privească stelele căzătoare și să își pună o dorință copilărească. Și vreau și eu ca ei să se bucure. Dar cum putem să facem asta? Fiindcă lumea e prea mare, iar noi suntem doar doi copii care se cred mari, puternici și maturi. Cum să schimbăm o lume, când ne avem doar unul pe altul?
-Nu ți se pare că e de ajuns? Dacă o să rămânem împreună, o să putem face orice. O să luăm oamenii de mână, o să îi unim și o să îi facem să privească cerul. Și pe cer vor vedea chipul Lui, chipul Iubirii. O să le vindem ceai de tei și o să le dăm flori. O să îi învățăm să danseze, o să îi lăsăm să se joace în zăpadă și să râdă. O să îi trimitem să se plimbe ținându-se de mână prin toată lumea și o să le lăsăm visele libere. Și când o să fim mai mulți îndrăgostiți, care zâmbesc și se sărută în mijlocul străzii, vom putea spune că lumea iubește. Că respiră dragoste, că râde și că dansează în ploaie. Vom putea să fim mândri că lumea toată e fericită. Atunci vom știi că am schimbat lumea cu dragostea noastră. Și totul va fi bine…
-Toate astea doar fiindcă ne iubim noi? Doar fiindcă mă ții la tine-n brațe și îmi spui că sunt sufletul tău pereche?
-Da, lumea e mai bună fiindcă noi ne-am găsit unul pe celălalt. Te iubesc…
-Și eu…Și mă bucur că suntem aici, acum, și ne ținem de mână. Fiindcă lumea e mai bună exact în clipa asta. Mulțumesc, dragul meu, pentru minunea acesta. Pentru minunea noastră.

P.S.: Vă doresc o săptămână cât mai frumoasă. Și vă las și un cântec frumos. Sper să vă placă!:)