Furtună de zâmbete

Nu îmi vine să cred, dar s-a terminat cu tezele din clasa a 9-a. Şi nu îmi vine să cred că am luat, în semestrul doi, 10 la fiecare teză. Totodată, nu îmi vine să cred că am ajuns să învăţ la info algoritmii şi să mă stresez din cauza testului, chiar dacă sunt la ştiinţe. Toţi profesorii au acum pretenţii de la noi, fără să realizeze că joia următoare noi plecăm la Praga şi nu ne mai interesează nimic în afară de asta [pentru colege, la Praga vă aşteaptă o surpriză pregătită de mine şi de Iulia:)]. Oricum, zilele de acum sunt foarte frumoase, am o clasă extrem de controversată, cu tot felul de principii adunate la un loc, dar sunt câteva persoane minunate, pe care le iubesc din toată inima. Şi dacă tot veni vorba de iubire, vara asta am să mă îndrăgostesc! Sunt sigură! De fapt, cred că mă voi îndrăgosti încă de pe acum...Nu ştiu de ce, dar am eu sentimentul ăsta, capul în nori şi mintea numai la şcoală nu îmi stă. Pot să spun că mă simt liberă, colorată, încrezătoare. Poate chiar sunt fericită.:)
În altă ordine de idei, la Deva se pregăteşte de furtună. Cerul e foarte înnorat, vântul se joacă tare violent cu liliacul şi parcă vrea să îi fure toate visele de adolescente îndrăgostite, vise strânse cu grijă în fiecare floare mov. Şi mă bucur că o să plouă. Chiar simţeam nevoia unei ropote violente, care să lovească tare în geamuri, să zdruncine sufletele din temelii şi să ajute florile gândului să răsară. Vreau să stau, să ascult sunetul picăturilor revoltate de ploaie ciocănind în geamul meu, ştiind că nu le voi lăsa să intre. Am nevoie de o ploaie care să răvăşească tot în mine, să cureţe şi ultimele cicatrici rămase de astă iarnă şi să aducă avalanşe de zâmbete, fulgere care să lumineze cele mai mari adâncimi ale sufletului, tunete care să urle fericire prin mine şi ploaie, apă curată, nouă, plină de iubire, care să curgă neîncetat prin venele mele. Vreau să mă biciuie peste faţă vântul cu aromă de liliac şi amintire, să dansez vals în timp ce totul în jurul meu se destramă, să îmi readun visele într-un buchet mare şi, după ce prima ploaie de vară va fi trecut, să râd soarelui, nouă, şi totuşi aceeaşi, îndrăgostită, credincioasă şi iertătoare. Vreau o ploaie care să mă spele, să ia tot ce e rău cu ea, în ea, să ducă departe suferinţele şi temerile şi să mă lase copil fericit, copil nebun, copil cântător al iubirii, copil ce dansează. Vreau o ploaie care să izbească cu putere în lumea din jurul meu, ca să o învioreze şi să îi redea puritatea. Aşa că voi sta cuminte şi voi aştepta furtuna de zâmbete care se pregăteşte să izbucnească peste oraşul meu şi peste mine, sperând că, la sfârşitul aversei, va răsări curcubeul, punte între Cer şi Pământ, punte pe care iubirea poate trece dintr-o parte în cealaltă a lumii, unind oamenii. Aştept cuminte furtuna răscolitoare de copilărie şi sper că va veni cât mai repede, în paşi de vals violet şi cu parfum de liliac înflorit în mai...

Asculta mai multe audio Muzica