Praga - tărâmul făgăduinţei [ziua 1]

ANTE-SCRIPTUM: Astăzi împlinesc un an de când sunt cercetaşă. Şi sunt extrem de fericită. Totodată, astăzi blogul meu drag împlineşte un an. Şi mă bucur foarte mult că am început să păstrez acest jurnal on-line, care e, oarecum, un amalgam de sentimente, în care scriu atât despre ceea ce gândesc/simt/cred, cât şi despre experienţele mele zilnice, de ciocnirile cu viaţa sau de visele mele pline de speranţă şi dans violet. Aşa că sper ca blogul meu drag să fie în continuare locul în care pot să îmi scriu miile de gânduri ce trec ca avioanele prin capul meu, lăsând câte o dâră de fericire în urma lor, iar eu să rămân cercetaşă mereu, fiindcă asta simt că trebuie să fac...să am o eşarfă la gât, un zâmbet pe faţă, lumină în suflet şi să încerc să las lumea mai bună oricând, oriunde...:)
După cum bine ştiţi, fiindcă v-am împuiat capul cu nerăbdarea mea de a ajunge la Praga, weekendul acesta l-am petrecut în minunata capitală cehă. Am avut parte de multă aventură, râsete, plimbări, dans, suedezi, tramvaie, mure fierbinţi, cu alte cuvinte, de un vis devenit realitate. Fiindcă sunt atât de multe întâmplări, o să vă povestesc fiecare zi petrecută în Praga separat. Sper să vă placă şi să vă fac să vreţi şi voi să vizitaţi această capitală atât de frumoasă.
Pe la 8 şi jumătate, joi seara, plini de voioşie şi de mâncare, ne-am luat la revedere de la părinţii noştri şi am plecat spre Praga. Pe autocar, am spus bancuri cu halbe de muci, ne-am uitat la filme, am dormit, am cântat, am râs de alţii cum dormeau [Groooooos:)] şi, bineînţeles, am mâncat. Cel mai memorabil schimb de replici de pe drum este, bineînţeles, dintre Bestia mea şi mine. Fiindcă dragul nostru Betea murea de somn şi nu avea pe ce să îşi pună capul, eu i-am dat bluza Ancăi. Dar în miez de noapte, Bestia se trezeşte şi urmează următorul dialog: Bestia "Petraaa!" Eu "...." Bestia "Petra, mi-e friiig!" Eu "Betea, dă-mi bluzaaaa![totul spus fără ca măcar să îmi deschid ochii:D]".
De dimineaţă, destul de obosiţi, dar gata de plimbare, am ajuns la hotel. Din prima, am pus ochii cu toate pe un blond superb cu ochi albaştri, dar am plecat la Podul Carol şi am uitat de el. Am mers cu tramvaiul, ne-a plouat când am păşit pe primul pod peste Vltava, în drum spre Carol, am făcut o grămadă de poze cu umbrela, şi, într-un final, am ajuns la celebrul pod. L-am traversat cam în jumătate de oră, fiindcă la fiecare pas ne opream să mai facem câte o poză, iar după ce am ieşit de pe pod, am rămas cu imaginea Pragăi de pe malurile Vltavei întipărită adânc în minte. Ne-am plimbat apoi pe nişte străduţe pline cu magazine micuţe şi drăguţe, am cumpărat suveniruri, am mâncat împreună cu Bestia câte 2 sandvişuri gigant fiecare, apoi am revenit lângă pod, l-am aşteptat pe dirigu în frig şi ploaie şi am plecat la Ceasul Astronomic. Acolo, am aşteptat cuminţi până când s-a făcut ora 17.00, fiindcă, atunci când era fix, se punea în mişcare un mecanism foarte interesant şi ieşeau afară din nişte ferestre tot felul de sfinţi, statuete şi fiinţe fantastice, iar pe acoperiş erau nişte oameni costumaţi în cavaleri medievali care sunau din trompetă. După ce s-a terminat spectacolul, am urcat în turnul Ceasului Astronomic, iar când spun am urcat, mă refer la faptul că a fost cel mai lung drum pe scări parcurs în viaţa mea, şi am văzut întreaga Pragă de sus, ceea ce a fost fascinant. Am coborât şi am pornit-o spre mall, plimbându-ne pe străduţe pline cu magazine de bijuterii precum Swarovski, muzee ale ciocolatei sau ale instrumentelor de tortură şi o sumedenie de buticuri cu suveniruri. La mallul imens, care se numeşte Palladium şi are 200 de magazine!!, am făcut cumpărături, am umblat în sus şi în jos şi, evident, la final ne-am pierdut, dar nişte franţuzoaice binevoitoare ne-au îndrumat spre ieşire. După o zi plină de peripeţii, am ajuns la hotelul la care eram cazaţi şi pe care îl recomand tuturor, şi anume Plus Prague, un hotel pentru tineret, cu alte cuvinte, un loc perfect să cunoşti oameni din toate colţurile lumii. Acolo, ne-am dus repede de tot până la piscină, iar eu, extrem de deşteaptă, m-am pus în fund pe marginea bazinului şi evident că m-am udat foarte frumos pe toată partea dorsală a rochiei, dar existau calorifere care nu aveau altceva de făcut decât să usuce rochiţe şi să încălzească turiştii înfriguraţi.
Seara, după o cină scumpă şi nu foarte delicioasă, ne-am schimbat în haine de petrecere şi am coborât la pub, ca să bem o bere şi să dansăm. Unele dintre noi s-au amorezat de francezi, altele de negri, dar cu siguranţă toată lumea a dansat şi s-a simţit bine. Am avut cu toţii permisiunea de a bea puţină bere şi de a ne râde cu gurile până la urechi. Am învăţat o grămadă de coregrafii noi de la barmanul-dj-dansator drăguţ, am dansat până la epuizare şi, într-un final, am decis să mergem să ne culcăm. Am dormit cu draga de Slashy, care mi-a ţinut de cald, eu fiind extrem de înfrigurată. Şi aşa s-a terminat prima noastră zi la Praga...Continuarea, mâine seară! Noapte bună!:)