The end..

S-a sfârşit şi prima jumătate a clasei a zecea... Am legat şi dezlegat prietenii, am râs într-una şi am plâns peste măsură de mult, m-am îndrăgostit şi am uitat, am glumit şi am dramatizat, m-am împiedicat şi am căzut, dar m-am ridicat mereu, chiar şi atunci când am dat cu capul de lambriu. A fost un semestru pe cinste, în care am făcut o grămadă de lucruri: excursie la Orşova, marş nocturn, UP sunt probabil doar cele mai semnificative evenimente la care am luat parte. Stau şi mă gândesc că am crescut mult faţă de începutul clasei a X-a. Am înotat prin butoaie cu melancolie şi mereu am găsit un nou suflet frumos care să mă ajute să trec peste greutăţi... Mi-a rămas zâmbetul şi nădejdea că totul va fi mereu bine, în cele din urmă. Am transformat un geam din liceu în geamul nostru, dar cum toate lucrurile bune au un sfârşit, semestrul următor va trebui să găsesc un alt geam. M-am agitat, am fost la un concert la Viţa de Vie, am cântat în corul şcolii, am fost la Zam şi la Bejan, la Prislop şi la Ghelari, am băut mult vin fiert, am făcut parte din parada care a inaugurat noul Teatru de Artă din Deva, pe care am început să-l frecventez, am reuşit să o corupem pe Tanţa să ne lase să intrăm în liceu pe uşa profesorilor, am notat la perle la orele de chimie, mate şi română încât voi avea nevoie de cel puţin două zile să le transcriu într-un caiet, am aflat că sunt tiranică şi, totuşi, hiperactivă, am mâncat la sandviciuri de la fast-food încât ar fi trebuit să am cel puţin 60 de kilograme acum, am creat un soi de obicei de a îmi schimba partenerul de mers spre casă miercurea, atunci când am ore de franceză, ne-am adaptat la programul cu ore de după-masă şi am reuşit chiar să mai scăpăm câteodată cu un pui de somn, am învăţat cum să facem rost de o vestă de salvare în Orşova, la două noaptea, am descoperit mulţi oameni frumoşi aflaţi în imediata mea apropiere, am descoperit un secret al anatomiei cu privire la venele paralele, am organizat Balul Crăciunului, i-am făcut campanie Ozanei şi a devenit vice-preşedintă a şcolii, am împrumutat primele cărţi de la profesorul de fizică, cel mai genial profesor, am primit mulţi oameni noi la cercetaşi, am mâncat pâine dietetico-greţoasă, am avut cea mai frumoasă patrulă la marşul nocturn şi am fost cei mai tari la UP, am învăţat o grămadă de bancuri noi, am mers cu colinda până la epuizare fizică şi psihică, am trecut cu bine de logaritmi şi ecuaţii trigonometrice, am înţeles chiar şi ce e cu ecuaţia lui Poisson la fizică şi am râs de desenele cu benzen ale lui Andrei la chimie... cred că am uitat să menţionez că Andrei s-a mutat la noi în clasă într-o miercuri din octombrie:)), am făcut asta şi am spus gluma aia şi am avut acea criză de râs... Am trăit totul la intensitate maximă, atât bucuriile, cât şi certurile, încât acum avem la amintiri de nu mai terminăm să le istorisim când ne strângem în Ceapa Roşie, după un semestru atât de nebun... Şi totuşi, am rămas cu câteva goluri în suflet, dacă tot am crescut. Şi cu o fărâmă de tristeţe care nu va pleca vreodată, e aici să ţină locul celor dragi mie, lângă care e imposibil să mai stau... Viaţa merge mai departe, totuşi, şi zâmbetul încă îmi flutură pe buze, deşi ascunde dureri de copil mare.

Vacanţă plăcută tuturor! Eu am planuri mari, precum somn, multe cărţi de citit şi filme de vizionat, prieteni de revăzut, muzică de downloadat, ceaiuri de băut, gripă de vindecat, zi de sărbătorit şi, spre sfârşitul vacanţei, un weekend de schiat. Vă doresc un timp cât mai frumos, oriunde vi l-aţi petrece!:)