did you forget about me, Mr. Duplicity?

Brusc, am timp. E aşa ciudat să pot afirma asta. După două săptămâni în care nu mi-am văzut capul de treabă, nu mi-am oprit picioarele de atâta alergat şi mi-am încărcat listele cu lucruri de făcut la maxim, e o uşurare incredibilă ca pe biroul meu să zacă doar engleza şi franceza, iar pe post-it-urile cu lucrurile de pregătit, două prezentări PowerPoint, câte ceva pentru UP şi lupişori şi... mult timp de citit, scris şi petrecut cu cercetaşii mei dragi, pentru că mâine seară am plănuit o întâlnire a foştilor temerari. Ce-am mai făcut în tot acest timp? Am învăţat, pentru şcoală şi pentru admitere, m-am hotărât definitiv (sper) că merg la Bucureşti la facultate, mi-am dat seama cum se ruinează o prietenie care părea indestructibilă în faţa timpului, am creat o legătură frumoasă care se arcuieşte peste jumătate de mie de kilometri ai patriei (doi oscilatori cuplaţi rezonează orice-ar fi, nu?) şi am fost la Alba Iulia, la majoratul dragei mele Paula, unde, într-o atmosferă specifică anilor '20, am petrecut o seară minunată; am redescoperit frumuseţea albanezilor şi dragul pe care l-am prins pentru ei, am cunoscut oameni pe care era nerăbdătoare să-i întâlnesc şi-am petrecut ca la case mari. Acum, cu tezele grele (la mate, bio şi fizică) date şi luate cu brio, cu un entuziasm debordant privitor la plecarea la UP peste doar 12 zile şi cu un chef nebun de a pierde vremea, voi viziona, în sfârşit, Grey's Anatomy pe îndelete (bitch, please), voi citi din superba carte "Cel mai iubit dintre pământeni", care e fabuloasă, minunantă, mai presus decât orice adjectiv şi poate-poate voi scrie ceva de dor, drag, tristeţe şi-nceput... Weekend fain tuturor!