Posibilul e lucrul care sperăm să se întâmple, exprimă una dintre aspiraţiile noastre, un gând ţintit mai îndrăzneţ, mai înalt, mai încrezător, o dorinţă a fiinţei noastre. "E posibil să ajung la mare vara asta.", "E posibil ca şi el să mă placă.", "E posibil să fug în lume dacă mă satur de viaţa monotonă şi anostă de acasă.", toate sunt fraze pe care, deşi le rostim cu detaşare, ca şi când ar fi simple constatări, reflectă sforţarea fiinţei noastre de a evada din banal, de a imagina scenarii, de a plănui întâmplări în care ne-am dori să ne regăsim, conjucturi ce să ne fie favorabile. Posibilul, prin însăşi definiţia lui din DEX, este un lucru cu putinţă de realizat, un lucru imaginabil, care, prin cine ştie ce minune, poate deveni adevărat.
Trecând de partea cealaltă, a probabilului, şi privind definiţia din DEX, se observă o diferenţă, uşor imperceptibilă, dar care există. Probabilul este un lucru ce poate fi probat, un lucru întemeiat ce se poate realiza. În matematică, calculul probabilităţilor presupune alegerea lucrurilor ce pot să se întâmple dintre cele ce sperăm să se împlinească. Probabilul, cel puţin în teorie, reprezintă ceva palpabil, care e pe cale să devină realitate, ceva ce ne aşteptăm să se întâmple, ceva ce are şanse de peste cincizeci la sută să se adeverească. Atunci când afirmăm că e cel mai probabil să fim îndrăgostiţi, de exemplu, o spunem cu un soi de aşteptare în glas, cu minim jumătate de adevăr, cu convingerea că, dacă nu suntem încă îndrăgostiţi, vom fi în curând. Probabil înseamnă mai mult decât cu putinţă de a fi realizat, înseamnă să aibe şanse adevărate de a fi realizat.
Bun, am lămurit ce spune DEX-ul despre cele două noţiuni, cum tratează gramatica franceză cele două cazuri şi cum vede matematica probabilitatea în raport cu posibilitatea. Dar cum simţim noi, ca oameni, linia ce desparte o posibilitate de o probabilitate? Ştim că posibilităţile (ne) sunt infinite. Să visăm, să sperăm, să costruim lumi în mediul nostru sufletesc, ca apoi să le prăbuşim şi să creăm altele mai bune, să ne imaginăm situaţii şi apoi să ştergem schiţele pentru ca să putem s-o luăm de la început, asta înseamnă să avem posibilităţi, să avem curajul de a ne întinde limitele sufleteşti până la infinit. Probabilitatea e deja reprezentată de concret. Ştim că putem face ceva să se întâmple, ştim că un anumit scenariu din capul nostru poate deveni realitate, ştim că stă în puterea noastră să ne împlinim un vis. Asta e adevărata diferenţă dintre posibil şi probabil. E percepţia noastră asupra capabilităţilor noastre, e aşteptarea unei minuni contra înfăptuirii uneia, e impresia că putem face orice pusă faţă în faţă cu certitudinea că putem transforma orice (im)posibil în probabil. Aşa că trebuie să avem doar grijă ca, în calculul probabilităţilor noastre, să alegem atenţi cazurile pe care le dorim reale şi să ne punem întreaga fiinţă la contribuţie spre transformarea lor din simple planuri în adevărate întâmplări.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu