..."enigmatică prefaţă la romanul ce e doar al meu"

Premiul II cu medalie (din carton în loc de argint, ce-i drept, dar la fel de drăguţă). Cam aşa s-a terminat clasa a 11-a. Nu-mi vine să cred că spun asta. "s-a ter-mi-nat cla-sa a un-spre-ze-cea". Despărţit în silabe, sună şi mai crâncen decât rostit în grabă. Dincolo de bucuria începutului de vacanţă, de entuziasmul din faţa tuturor cărţilor care urmează să fie devorate şi a tuturor vârfurilor ce urmează să fie cucerite, dincolo de nădejdile somnului dulce şi al liniştii sufleteşti, dincolo de visul unei nopţi de vară la mănăstirea Cib, dincolo de braţele întinse spre leagănul copilăriei de la Râu de Mori, dincolo de întrezărirea vagă a unor noi orizonturi şi oraşe, dincolo de emoţiile tuturor filmelor ce urmează să fie văzute (de preferinţă, în doi), zace un sentiment nedefinit, de mândrie amestecată cu nostalgie, de fericire mai presus de fire îngemănată cu o durere icnită în piept. Dar încerc să ignor toate stările extreme, fiindcă conduc mult prea uşor la tulburări bipolare sau gastrite şi încerc, recitind postări trecute şi uitându-mă la poze făcute de-a lungul acestui an şcolar, să retrăiesc momentele de neuitat, ieşite din timp, incredibil de frumoase ale clasei a XI-a. Pentru că clasa a XI-a a fost cea mai nebună clasă, cea mai zbuciumată, cu lupte neaşteptate şi războaie nefireşti, cu furtuni apărute de nicăieri şi dispărute nu-ştiu-unde, cu întâmplări-minune, excese trecute şi fără vreun rost, cu fericiri pe care cu greu le suport (domul profesor de fizică cel drag ne-a spus că limitele omului la fericire sunt mai înguste decât cele la suferinţă)... şi clasa a X-a a fost nebună, doar că ea a fost nebun de frumoasă, pe când a XI-a a fost cu adevărat năbădăioasă, contradictorie şi suprinzătoare pe toate planurile. Aşa că o să încerc, cu o înşiruire plictisitoare de cuvinte pentru ceilalţi, de nepreţuit pentru mine, să readuc timpuri trecute în prezent... Şi aşa iubesc să mă cufund în nostalgii şi lacrimi...
Clădire nouă, sus pe deal, cu curte-parc şi săli de clasă insuportabil de călduroase vara şi nemaipomenit de friguroase iarna, Liceul de Chimie "Decebal", prietenie "la distanţă", gelozii îmbucurătoare, goana după manuale, schimburi seci de cuvinte, despărţire subită, împăcare şi mai subită, analiză matematică cu limite ce tind spre infinit, transport cu bicicleta, ore de karate pe coridor, caloriferul "nostru" în loc de geamul "nostru", Fruit Ninja pe smartphone-uri în ora de engleză cu noua profă, alta, totuşi, decât cea trecută pe orar, care, deşi titulară, nu s-a prezentat la şcoală, cub Rubik nerezolvat nici în zi de azi, plimbări cu poze şi Lebăduş la-nceput de octombrie, ore de biologie şi de chimie, dileme legate de facultate şi de centrele universitare, desene nereuşite pentru arhitectură, reveniri surprinzătoare la orele de chimie, fuga după cadoul cel mai frumos pentru domnul diriginte, 14 sticle cu bere şi o pancartă semnată de toţi elevii clasei 11D: o surpriză garantată, poze în sala de clasă cea mai dragă mie pe vremea aceea, şefă de unitate la explo, ajutor de lider la lupişori, Deschiderea Anului Cercetăşesc, campanie pentru Ozana, revoltă în faţa alegerilor prezidenţiale de la şcoală, pulovăr în dungi, studiu de caz copiat şi corectat la română, deşteptări mult prea matinale pentru a găsi timp de învăţat, cafea şi ore de franceză, Prinţ Caspian găsit la 500 de km depărtare, Teorema Cleştelui aplicată în îmbrăţişări, matrici oribile şi limite de-a dreptul minunate, petrecerea lui Vlad de la Groşi, cu Cuba Libre, cercetaşi nărozi şi Smurfs, decizie definitivă: medicină la Bucureşti, certuri stupide cu Erika şi Anca şi împăcări fireşti cu dragele mele dragi, primul majorat, primele shoturi de tequila, primele şocuri vizavi de comportamentul celorlalţi, majorat la Alba în anii '20, "Cel mai iubit dintre pământeni", "Grey's Anatomy", majoratul Patriciei, cu adevărat frumos, despărţiri definitive până a doua zi, UP XIV de o frumuseţe greu de descris şi cu revederi emoţionante, seri folk cu bere şi lacrimi de emoţie, "Tony şi Dora" şi alte piese de teatru, "Biblioteca Vie": cartea-cercetaş, cică amorezare de oameni cu nume dubioase de unelte de grădinărit, sfinţire de biserică la Josani şi sfinţire de inimă prin dragoste, seri cu Nora şi Caius, mimă şi râsete, la Ozana acasă, sesiuni lungi de Jungle Speed în Akkademia de Bere, stres, crize de nervi şi entuziasm: Balul Crăciunului sau Alerta Îngerilor, revolte împotriva Lui Dumnezeu chiar de Crăciun, milostenii ce se vor aduse la un grad şi mai mare de implicare, nopţi lungi şi amuzante la colindat, spovedanii prea telegrafice şi zbuciumări prea grave, clipe de nebunie fără cauză, dar cu efecte ce m-au îndepărtat de Dumnezeu, petrecute alături de-o febleţe din generală, Oana la Deva, Oana la Deva, Oana la Deva, la poveşti şi la somn împreună, schimb de cadouri Oana-Vlad şi surprize frumoase pentru amândoi, "o cameră micuţă, dar de prieteni plină", un revelion tumultuos, cu o primă şi ultimă încercare de a fuma şi cu un comportament total nespecific mie, izvorât din teribilism şi din dorinţa de-a uita şi de-a îneca tot amarul şi toate nedreptăţile unui an, seri petrecute-n gară, îmbrăţişând albaneze iubite şi plângând pe umărul oltencei mele dragi, o excursie cu nervi, lecţii de ski şi de gătit mămăligă, Jungle Speed-uri dureroase, hohote de râs alături de cei dragi, stări de irascibilitate şi tensiuni fără sens, accidente pe pârtie, cristiane executate impecabil, Twister şi dans, prima şi ultima beţie, urmată de prima, îngrozitoarea şi ultima mahmureală, teribilism dus la extrem, călătorie cu telescaunul, o distanţă enormă între mine şi Dumnezeu, o despărţire tacită, o perioadă de căutări acerbe ale Lui Dumnezeu, o durere cruntă în piept şi un suflet ce tindea neîncetat spre linişte, dar nu o putea găsi, seri "La Colţ", cu destăinuiri şi secrete, olimpiadă la română, olimpiadă infinit mai grea la bio, pregătiri interminabile pentru performanţe greu de atins, job voluntar de DJ pentru majoratul Ozanei, pantofi cu toc de la Benvenuti, tort la miezul nopţii, urmat de cel mai penibil sfârşit de seară între prieteni posibil, amânarea olimpiadei la biologie, veste primită cu chiote de bucurie şi aplauze exact în mijlocul orei de matematică, majoratul cu probe pentru lider şi concert Pragu' de Sus al Ozanei, o ultimă furtună la 16 ani, o aparentă linişte la scrierea listei cu dorinţe de 17 ani, o prăbuşire de lumi şi sfărâmare de credinţe chiar de seara folk menită să-mi sărbătorească ziua de naştere, o piesă de teatru amuzantă, un mesaj trimis din Dumnezeu ştie ce raţiuni, o încolţire a unei noi nădejdi, un 8 februarie cu un curaj nemaiîntâlnit în fiinţa mea, o conversaţie telefonică dură şi rea, o seară timidă în Irish, o plimbare prin viscol, o strângere de mână, o seară folk cu cercetaşi reveniţi acasă din toate zările şi cu dezamăgirea a nici măcar unui schimb de replici între primul meu prieten şi mine, o altă seară folk cu drag, un prim sărut cât o mie de liniştiri, o primă meditaţie cu poveste şi termodinamică pentru facultate, săniuş la şcoală, derivate, transformarea curţii în Straja şi bătăi cu bulgări ce ne-au udat leoarcă, o dezamăgire cât o mie la olimpiada de biologie, o limonadă într-o cafenea drăguţă din Hunedoara, alături de doi cercetaşi destoinici, o sesiune de lacrimi, spovedanie şi Mortal Kombat alături de Iulia, lecţii de descifrare a cerului, cel mai romantic photo-shooting din viaţa mea de până acum, baclavale delicioase, ceai şi discuţii mature alături de Iulian, un ultim majorat dezamăgitor, cap ou pas cap în timpul Liturghiei, un mic-dejun complet după ora de matematică, cu fluturaşi în stomac şi mândrie în priviri, o lună de apropieri nesperate şi o seară folk de neuitat, descoperirea unui nou duhovnic incredibil de blând şi de înţelept, dimineaţa de dinainte de BQ, descoperirea capitalei atât de dragi mie, farsele de 1 aprilie, serile la Caramel Cafe, o întoarcere treptată la Dumnezeu, o căinţă până la lacrimi şi promisiuni de îndreptare, o moarte subită, fulgerătoare, a duhovnicului familiei noastre, a Sfântului Părinte Crăciun, o întoarcere totală, fără crâcnire, printre lacrimi, la Dumnezeu şi Biserică, o înmormântare cu bucurie şi Înviere, şapte măicuţe surori de suflet şi-un părinte-tată mai mare şi mai îndepărtat, o carte ce schimbă vieţi, "Viaţa şi lucrările părintelui Serafim Rose", o Înviere simţită până-n cel mai adânc străfund de suflet, o Săptămână Luminată cu pace, tort, prăjituri, filme frumoase şi multă dragoste, un 1 Mai de neuitat, o gelozie şi o sinceritate rar întâlnite, o intuiţie feminină de neegalat, un parc de aventură cu surprize şi cu descoperirea unor capacităţi fizice crezute inexistente, un parastas lămuritor de situaţii şi indicator de drumuri de urmat în viaţă, un DELF cu emoţii, noduri în gât, goluri în stomac, dar trecut, un Festival al Luminii cu stres, certuri, încăpăţânări şi ploaie, dar şi cu jocuri, fericire şi brioşe, o gastrită şi o esofagită de toată frumuseţea, două zile în spital, certitudinea că eu sunt pentru pediatrie şi pediatria pentru mine, două noi prietenii total neaşteptate, o ultimă oră de dirigenţie pregătită cu drag şi entuziasm şi trăită cu lacrimi, o seară de zbuciumări neaşteptate şi de crize de plâns, o festivitate cu mândrie, cântec şi poze, o după-masă "de cuibărit", un weekend de trişări şi de necinste, o căinţă adâncă şi o întoarcere acasă, două duminici liniştitoare şi împăciuitoare la Cib, cu o spovedanie curăţitoare între ele, petrecere la cireşe, bătaie cu apă, iniţial timidă, transformată apoi într-un ditamai războiul universal, purtat cu găleţi, saci cu apă, sticle de doi litri şi picături de apă ajunse pe profesori, un sfârşit de liceu cu re-legarea unor prietenii, cu întărirea altora, cu o seară folk ce ne-a readus împreună, cu o festivitate la pizzerie, cu premiul doi, cu o medalie de carton... şi cu un fluturaş. Un sfârşit, un început, nici azi, nici mâine, vacanţă.
Ce-ar mai fi de spus? Nimic, poate doar de suspinat sau de râs. Ce-ar mai fi de scris? Liste interminabile cu cărţi de citit, citate, versuri în caietul de cântece, poate chiar o carte. Ce-ar mai fi de ascultat? Muzică optimistă şi aducătoare de zâmbete. Ce-ar mai fi de adăugat? Că timpul trece mult prea repede, că vreau ca vara asta să dureze la nesfârşit, că mi-e extrem de frică şi sunt extrem de emoţionată vizavi de ce urmează: ore de bio, fizică, franceză, BAC, Balul Bobocilor, albume, banchet, poze, clasa a XII-a, într-un cuvânt. Nu mai pot fi poetică, am trei cărţi care mă aşteaptă şi o plimbare de făcut. Un ultim lucru: până când o începe şcoala, eu sunt încă într-a XI-a. Am zis!
P.S.: Vacanţă plăcută tuturor, cu evadări la mare, alergări la munte, relaxare cu o carte în faţa ochilor şi o limonadă la îndemână, cu nopţi albe, somn odihnitor, foc de tabără, vise împlinite, prieteni aproape şi linişte, mai ales linişte.:)
P.P.S.: