iarna tu eşti marea mea

Se poate să fie zi, se poate să fie noapte
Se poate să fie vară, la fel cum iarnă poate fi...
Timpul alături de tine nu mai are valenţă. Trec anotimpuri, cad fulgi de nea, înfloreşte iasomia, se coc cireşele, se petrec furtuni, răsar sori şi se-nalţă curcubeie, iar tu rămâi aici, în stânga mea, iar eu, mică-mică şi fericită, pot doar observa cum se scurge vremea, cum se perindă absolviri, săruturi, hohote de râs, filme, poezii, teste, probe de BAC, poveşti şi rugăciuni, alături de tine, mereu-mereu...
Nisipul să fie ud, iar marea un pic amară
Nisipul să zgârie lin, iar marea să fie murdară...
Aş vrea să ne regăsim, acum, pe malul mării, la farul de la Mangalia din cartea sufletului meu, "Pânza de păianjen" de Cella Serghi. Să fie seară, apa să păstreze căldura zilei, iar tu să păstrezi căldura braţelor mele. Să ne plimbăm în picioarele goale şi să ne zgârie tălpile miile de scoici ascuţite şi venite de departe, sunând a poveşti cu Şeherezade şi mări exotice. Să port rochiţe uşoare şi pe tine de mână. Să caut verdele din privirea ta în apele tulburi ale mării şi să mă bucur ca un copil atunci când îl găsesc. Să miroasă a alge şi a gogoşi cu glazură de ciocolată, să se spargă valurile de picioarele noastre, să desenăm inimioare în nisip şi să ridicăm castele impunătoare, pe care să le ia apa, dar noi să ştim că dragostea n-o poate scufunda marea toată.
Vrei soare, soare îţi dau sau pielea ţi-e rudă cu luna?
Pe stânci, dacă vrei, te sărut, sau în apă, mi-e totuna...
Ştiu că mi-ai dărui lumi întregi şi universuri paralele, dar nu am nevoie decât de tine şi de Dumnezeu ca să fiu fericită. Aşa că aş vrea să-ţi sar în braţe în timp ce stăm pe nişte stabilopozi şi să te sărut ca şi când, în sărutul nostru, ar începe şi s-ar sfârşi o viaţă, ar apune şi-ar răsări stele şi galaxii, ar vorbi şi ar tăcea popoare întregi. Şi-aş mai vrea să ne aruncăm, îmbrăcaţi, în apă şi să ne jucăm, ca nişte copii uitaţi de lume şi de soartă, sub clar de lună... băile lungi în mare, noaptea, sunt cele mai aproape de vis şi, totuşi, cele mai reale frânturi de viaţă clocotitoare şi nebună.
Să pot să te-aleg dintr-o sută, în ochi să ai inima mea,
Să-ncerc să m-ascund de iubire, dar să nu te mai, să nu te mai pot uita...
Nici nu vreau să te uit. Nici nu mă gândesc că eşti "doar o etapă de cunoaştere a eului meu". Nici nu am crezut vreodată că vei fi doar un prag de trecut în devenirea mea. Eşti tu, dragostea, dragostea mea liniştită şi blândă, dragostea în care mi-am proiectat viaţa-ntreagă. Am căutat şi-am alergat, am sărutat şi-am îmbrăţişat, am plâns şi-am deznădăjduit până să te găsesc, dar ţi-am aşezat sufletul în palmă atunci, când te-am luat de mână întâia dată şi-am ştiut că am ajuns acasă.
Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche,
Eu nu pot să mai continui, căci eu mi-am găsit pereche.
Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche,
Eu nu pot să mai continui, sărută-mă în ureche.
Nota de glumă din toată învălmăşeala aceasta de gânduri şi sentimente? Nu vreau să mă săruţi în ureche.:) Revenind la povestea noastră, chiar nu merge mai departe în sensuri opuse sau direcţii diferite, ci spre aceeaşi linie a orizontului pentru amândoi. Nu a trebuit să ajungem până în Vama Veche pentru a ne găsi pereche, a trebuit doar să ne-aflăm la aceeaşi Liturghie, sub acelaşi patrafir al Tatălui din Cer, împărtăşindu-ne de aceeaşi bucurie a Vieţii. Nu pot să mai continui... fără tine. Nu vreau să mai continui... fără tine. Aşa că, te rog, ajută-mă să nu fiu din nou cuprinsă de streche, după cum urmează să spună Tudor Chirilă în versurile sale, şi păstrează-mă la tine-n suflet.
Vara ast-am să mă-ndrăgostesc... de tine.
P.S.: Mi-e dor de mare. Dor de albastru, de senin şi tulbure, de scoici, de nopţi cu poveşti târzii, de nisip fin printre degetele picioarelor, de bronz cu dungi, de păr sărat, de miros de alge, de plimbări pe mal, seara, târziu. Mi-e dor de marea pe care încă nu o cunosc pe deplin: de marea cu tine. Aşa că hai să ne mutăm la mare, o ţară de oraşe goale; singura noastră scăpare, să rămânem toţi la mare. Aştept doar să ies afară, să fie vânt şi vară şi cerul să-mi spună "Fugi, că eu plătesc!"... Aşa că aştept să se petreacă vreo minune şi să ne trezim, dimineaţa, cu părul plin de nisip şi cu soarele arzător în ochi.