La Capital, birjar!

În calitate de câştigătoare a concursului de creaţie literară "Copilul în familie" la nivel de episcopie, am fost datoare, alături de Teodora, câştigătoarea concursului de creaţie artistică, să merg la Bucureşti, unde s-au întrunit toţi copiii frumoşi ai Bisericii Ortodoxe Române. Aşa că vineri dimineaţa, la ora cinci, după o seară frumoasă şi o noapte cam lipsită de somn, alături de un părinte drag mie şi de un tată binevoitor [nu al meu, el a venit abia sâmbătă dimineaţa], am plecat la Bucureşti. Drum lung şi obositor, Bee Movie şi Kung Fu Panda, somn şi muzică. În Capitală, vreme caldă. Am ajuns la seminarul Nifon Mitropolitul, unde urma să fim cazaţi, am lăsat bagajele în cameră, ne-am schimbat în hăinuţe frumoase şi ne-am dus să mâncăm. Vineri, zi de post cu dezlegare la peşte, deeeeci o ciorbiţă bună de tot şi ceva file prăjit. După un prânz copios la cantină, ne-am dus la Mănăstirea Radu-Vodă, din imediata apropiere, unde erau moaştele Sfântului Nectarie şi un aer liniştit şi luminos, în mijlocul unui Bucureşti agitat şi murdar. Apoi, încolonaţi şi mergând mai încet decât traficul din Capitală, ne-am deplasat spre Patriarhie. Acolo, am văzut, mai întâi, expoziţia cu toate picturile câştigătoare la secţiunea artistică a concursului, într-o sală a Palatului Patriarhal. M-am întâlnit şi cu draga de Robi, care era întâmplător prin Bucureşti şi care mi-a dăruit o brăţară minunată şi multe îmbrăţişări. După aceea, am ajuns în sala în care se ţin adunările Sfântului Sinod, unde am vizionat un filmuleţ cu toate eseurile [pentru că, la faza pe episcopie, când ne-am citit lucrările, am fost filmaţi] şi ne-am distrat pe cinste sau am fost uimiţi de câţi copii frumoşi şi credincioşi are România. A mai vorbit un episcop-vicar sau un preot responsabil cu proiectul, iar când au terminat cuvântările [în care au tot citat pasaje din lucrările noastre], ne-am dus cu toţii la slujba Vecerniei în Catedrala Patriarhală [da, da, aceea din care se transmite pe Trinitas TV]. Am stat cât am stat înăuntru, apoi ne-am sufocat de căldură şi ne-am mutat pe banca de marmură din faţa Bisericii. M-am împrietenit cu Andreea şi Andreea de la Miercurea-Ciuc, am râs, am povestit câte-n lună şi în stele, am vorbit şi cu fetele din Sălaj... minunat! La sfâşritul slujbei, ne-am dus să ne închinăm şi să sărutăm moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Pe drum înapoi spre seminar, am aflat că unul din băieţii părintelui însoţitor, care stau în Bucureşti, ne primeşte la el în apartament, aşa că ne-am luat catrafusele de la internat şi ne-am dus într-un apartament grozav, mobilat după ultima modă, aflat la câteva minute de Piaţa Unirii. Odată lăsate bagajele la noua reşedinţă de o noapte, ne-am dus la Bucureşti Mall, unde am mâncat un meniu cu 5 aripioare picante şi delicioase de la KFC, pizza care satisface orice poftă gustativă de la Pizza Hut şi un desert care unge şi cea mai urâtă rană sufletească, tot de acolo. Da, ştiu, m-am îngrăşat, dar a meritat pe deplin! Întorşi 'acasă', am făcut repede un duş şi la culcare cu noi!

A doua zi dimineaţă, de Sfinţii Constantin şi Elena, ne-am îmbrăcat frumos de tot şi ne-am dus la Patrarhie. Ne-am întâlnit şi cu tata, care, ajungând mai devreme, ne-a arătat unde trebuie să stăm, şi anume pe podiumul unde era situat şi altarul. Ne-am aşezat comod [câte doi pe un scaun], am primit toate indicaţiile necesare cu privire la liniştea în timpul slujbei sau mersul la toaletă, după care, în ultimele acorduri frumoase ale Doxologiei Mari, şi-a făcut apariţia convoiul de ierarhi şi preoţi, în frunte cu Patriarhul Daniel. 15 episcopi, greci, români, ai Europei de Nord sau ai episcopiei sârbe "Dacia Felix"... scânteiau mitre la tot pasul şi veşmintele luminoase arătau că e cu adevărat sărbătoare. Liturghia a fost una neobişnuti de frumoasă. Sincronizare perfectă între diaconi, "Hristos a înviat" cântat în greacă, un cor ce suna mai mult decât frumos, 100 de copii rostind tare şi răspicat Crezul... o liturghie îngerească cu adevărat. La Împărtăşanie, unul din preoţii care realizează emisiuni culturale pe Trinitas TV a explicat ritualul celor care nu îi cunoşteau smenificaţia, ne-a încurajat să îi punem întrebări şi ne-a îndrumat ce şi cum să facem. După binecuvântarea de la final, am mers fiecare, pe rând, la Preafericitul Daniel, am primit binecuvântare, o diplomă şi distincţia "Crucea Patriarhală", precum şi câteva cărţi, apoi am fost conduşi în sala Festivitas a Palatului Patriarhal, unde ne aştepta un prânz regal cu adevărat. 4 feluri de mâncare, aperitive săţioase, sărmăluţe 'de lux', pulpe de pui prea delicioase şi o prăjitură numai bună, totul asezonat cu o fată din Paşcani, una din Constanţa, una din Miercurea-Ciuc şi două copile de preot, una din Bârlad şi alta, subsemnata, din Deva... reţeta unei mese ideale! Am descoperit o grămadă de lucruri pe care le aveam în comun cu Mihaela, Elena sau Andreea, am râs din orice nimic, am discutat filozofii de viaţă, muzică rock sau am dezbătut problema fumatului la câţiva metri de Patriarh. Ne-am promis una alteia să păstrăm legătura, ne-am îmbrăţişat tare de tot şi... duşi am fost... în sala expoziţiei, unde am făcut poze cu PF Daniel şi am cântat. Acum, pe bune, duşi am fost... afară, în ploaia torenţială, unde am alergat. Ar fi trebuit să mai rămân la Bucureşti la Anca, dar s-au complicat treburile, aşa că i-am promis că ne vedem înainte de concertul lui Bon Jovi, atunci când trebuie să mă întâlnesc şi cu Mădă şi Andra, şi am plecat spre casă. Drumul lung, oboseala mare, Valea Jiului frumoasă de tot... şi multă mulţumire în suflet, pentru că Dumnezeu m-a ajutat să ajung până aici şi să am parte de această experienţă cu adevărat de neuitat.

Duminică am fost cu tata şi soră-mea la Izvoarele, acel sat minunat din vârful muntelui, pentru că îmi era dor de o slujbă într-o bisericuţă veche, mi-era dor să cânt în strană cu Călin şi să primesc colaci şi prăjituri după un parastas. Am ascultat poveşti din bătrâni şi am aflat cât de grea e singurătatea şi ce înseamnă să pierzi un om iubit... şi mi-am promis să le arăt tuturor mai mult cât de mult îi iubesc... Acum, mă pregătesc intens pentru ieşirea cu lupişorii şi temerarii din acest weekend, am repetiţii pentru fetsivitatea de absolvire a celor dintr-a doişpea de vineri, mă apucă nostalgia când realizez că am trăit deja jumătate de liceu, învăţ că uneori e aşa de frumos să trişezi şi mă bucur de luna mai, care îmi readuce fluturaşi adormiţi, ceasuri târzii şi atemporale, parfumuri vechi şi dragi mie şi îmbrăţişări de care îmi fusese dor...

P.S.: Am împlinit, între timp, doi ani de cercetăşie şi, bineînţeles, doi ani de bloguială. Atât blogul cât şi cercetăşia, au devenit un mod de viaţă, un refugiu, un loc cu zâmbete şi linişte, o parte frumoasă din viaţa mea. La cât mai mulţi ani împreună, dragii mei!:)

P.P.S.: Cunosc aşa de mulţi oameni frumoşi în ultima perioadă... sper să pot să fiu şi eu un prieten bun pentru ei. Vă iubesc şi vă mulţumesc, vouă şi Lui Dumnezeu, că vă pasă, că sunteţi aici, că vorbim, că ne înţelegem, că răspândiţi 'atât de multă bucurie'...:)