Primul nostru stagiu de formare... Săcărâmb, 13-15 mai 2011. O să dormim în mansardă, deci ne luăm saci de dormit şi izoprene la noi. Mai punem şi un briceag, că cine ştie şi, cu rucsacii în portbagaje, flipchart şi videoproiector în braţe, precum şi o pungă imensă cu coli, markere şi post-it-uri, plecăm spre Săcărâmb. Când ajungem, şoc! O vilă cu geamuri luminoase, grădină terasată, masardă cu paturi, nenumărate băi, apă caldă, copil mic, oameni primitori... ce ne-am fi putut dori mai mult? Ne-am făcut comozi imediat şi ne-am pus pe aşteptat liderii formatori. În programul de aşteptare a intrat şi o plimbare până la biserica trăsnită, care s-a lăsat, evident, cu o sesiune de poze pt Facebook. După ce ne-am întors la reşedinţa noastră temporară şi ne-am delectat cu nişte dulciuri, au ajuns, într-un final, şi trainerii-Miha şi Adi. Am făcut un joc de cunoaştere cu mingea celui mai mic participant la stagiu [fetiţa de 1 an a gazdelor noastre, gazde care participau şi ele la stagiu, fiindcă doresc să dveină lideri], minge din care la un moment dat rămăsese doar celebra ţâţă, pentru că învelişul pufos căzuse de la prea multe mâini în care fusese ţinută. Apoi, ne-am jucat de-a emisiunile TV şi, doi câte doi, ne-am pus întrebări unul altuia: ce ne motivează să rămânem cercetaşi, ce rol avem în centrul local şi ce animal ne reprezintă [eu eram o vulpalbină]. Jocul care a urmat a fost unul care ne-a plăcut tuturor, cu siguranţă, pentru că am reuşit să parcurgem Statutul şi Regulamentul ONCR şi să ne distrăm, în acelaşi timp. Alături de ceilalţi şase voluntari [Crissu, Ozana, Irina, Maia, Nora şi Andrei], am format Consiliul Director al ONCR şi trebuia să găsim soluţie pentru problema celor trei centre locale care schimbaseră culoarea bej a cămăşilor în roz bombon cu dunguliţe galbene. Am aflat care sunt atribuţiile CD, cum se organizează o Adunare Generală, ba chiar am luat parte la una, am votat, am dezbătut şi am rezolvat problema aplicând sancţiunea potrivită şi respectând regulile din Statut. Apoi am mers fain-frumos la culcare, care culcare s-a transformat în poveste prelungită, râsete şi rememorări târzii. De dimineaţă, nu s-a format coadă la baie, pentru că erau suficiente toalete, am luat un mic-dejun copios la soare, după care am ascultat o poveste cu supa de pietre, am strigat de numa' la Maaaaaaaaaaaaaaaaazinga!, ne-am mai jucat ceva jocuri, dar nu îmi mai amintesc exact ce, după care am trecut la treabă. Am învăţat despre Misiunea Cercetăşiei şi Metoda Scout, după care cei de la stagiul pt lideri au plecat să îşi facă treaba şi noi, exploratorii, am învăţat să scriem un proiect. Împărţiţi în grupe de câte doi, fiecare şi-a scris proiectul. Eu cu Luisa am programat o ieşire cu lupişorii. Am învăţat să identificăm nevoile, să stabilim scopul şi să creăm nişte obiective SMART, apoi am aflat că planificarea activităţii trebuie să conţină identificarea resurselor, durata acţiunii exprimată prin diagrama Gantt şi descrierea a ceea ce vrem să facem. După fiecare etapă mare, echipele prezentau fiecare în parte ce realizaseră, ceilalţi putând să sugereze îmbunătăţiri sau să susţină ideea. În pauze, discutam cu Adi despre lupişori şi pot spune că am prins tare drag de ideea de a deveni lider de pitici drăguţi şi hiperactivi, ne lăfăiam la soare şi ne bronzam pe balcon. În pauza de masă, după supă alfabet şi sarmale, ne-am jucat Cichicichichau cichichau puf puf, un joc genial, plin de mişcări de dans şi râsete. La sfârşitul zilei, aflasem şi cum implementăm proiectul, cum îl evaluăm, cele trei faze ale evaluării şi fiecare avea un proiect scris, perfect aplicabil. Mândri şi cu zâmbetele pe buze, am plecat într-un mini-hike, organizat de cei care lucraseră pe ramura de exploratori la stagiul de lideri, şi anume o excursie până la o altă biserică părăsită, de data asta catolică, de unde se vedea foarte bine vila noastră şi unde am putut juca un Ha! de toată frumuseţea cu Ozana şi Andrei, care stăteau pe balconul vilei [da da, ţipete peste sat] şi apoi o tură până la galeriile cu aur din Săcărâmb. Pădure aproape virgină, pantaloni scurţi, mii de urzici, hăţişuri interminabile, un câine denumit Mochetă din cauza laţelor fugind printre picioarele noastre încălţate în skateri, în cel mai fericit caz... un hike de toată frumuseţea, amuzant, puţin periculos, punctat cu voie-bună şi căzături în balegă sau rumeguş.
Întorşi acasă, mirosind a drumeţie şi extrem de înfometaţi, ne-am înghesuit în jurul mesei pline cu bunătăţi, am înfulecat în doi timpi şi trei mişcări şi am dat buzna în duşuri, deşi era apă rece. Mirosind a vanilie şi îndrăgostiţi de sacoşa cu dulciuri a Irinei, ne-am pus să ne uităm la Eurovision, în timp ce stafful gătea clătite. Am jucat o grămadă de jocuri indoor, de la jocuri de logică, la jocuri cu îmbârligături de corpuri omeneşti. Apoi am ieşit afară, la foc, am cântat, am băut ceai mult prea dulce, după care am căzut seceraţi de oboseală în paturi şi am vorbit în somn. Duminică dimineaţa am dormit exagerat de mult, am întârziat la masă şi la jocurile de dimineaţă, cu Fai un Pa şi Fai un Paci şi Tralalalero, jocuri foaaaaaaaarte faine. Împărţiţi din nou în explo şi viitori lideri, ne-am pus pe treabă. Am mai scris un proiect, pentru o ieşire de Deschiderea Anului Cercetăşesc, apoi ne-am strâns cu toţii în living, noi le-am prezentat proiectele şi celor de la stagiul de lideri, iar eu ne-au povestit ce au făcut. Următorul lucru făcut a fost evaluarea stagiului, într-o formă interesantă: cui îi plăcuse un lucru, se apropia de vilă, cui nu, de poartă. După ce am terminat şi cu asta, ne-am pus pe jucat. Am jucat un joc genial, în care eram împărţiţi în două echipe, roz bombon şi dunguliţe galbene, iar pe patru scaune stăteau 2 din echipa Roz şi 2 din echipa Galben. Ceilalţi trăgeam câte un bileţel şi aveam un anumit nume. Scopul jocului era ca în faţă, pe cele 4 scaune, să ajungă numai oameni roz sau numai dunguliţe galbene. Cine avea un loc liber la stânga sa, chema un om lângă el, se eliberau locuri în faţă, se trişa, se şoptea, se făceau semne, se stabileau strategii, se schimbau bileţele... un joc ge-ni-al, după cum am mai spus! În prima tură au câştigat cei Roz Bombon, apoi noi, Dunguliţele Galbene, ne-am mobilizat şi am învins. Al doilea joc mişto a fost mimă inversă. Eram o turmă de angajaţi, un şef şi patru angajaţi întârziaţi. Noi, turma, inventam un motiv absurd pentru care angajatul a întârziat, i-l comunicam şefului, apoi începea jocul. Angajatul venea şi, pe baza a ce mimam noi, turma, în spatele şefului, încerca să-l convingă pe acesta de veridicitatea motivului pentru care întârziase. Iulian se întâlnise cu doi cerbi, unul mov şi altul mai departe, Alexandrei îi crescuseră antene şi o coadă de vulpe, Denis primise o vizită de la Moş Crăciun, care îi adusese ouă într-o sanie trasă de găini, iar Gabi dansase cu tatăl ei, Iulian, în pamperşi, pe manele. Ne-am distrat pe cinste, am fost şi în turma de angajaţi care mimau, şi pe scaunul şefului, am scos cu toţii perle prosteşti şi am râs până când nu am mai avut aer. Într-un final, a trebuit să facem curat, să ne strângem lucrurile, să ne îmbrăţişăm strâns şi cu multă mulţumire şi să ne luăm rămas-bun de la un weekend minunat, plin numai cu lucruri bune, peisaje nemaivăzute şi oameni frumoşi, bineînţeles, nu înainte de o poză de grup pe ritmuri de dans. Abia aşteptăm următoarea ieşire de la Săcărâmb, unde nu vom sta în vilă, pentru că va fi un test final de supravieţuire, dar unde vom putea să ne bucurăm din nou de o atmosferă faină. Şi, bineînţeles, aşteptăm cu mare interes următorul stagiu! Mulţumiri calde trainerilor noştri dragi, Miha şi Adi, şi să ne vedem cu bine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu