Ieri am dat test la TIC din Access, mama lor de interogări. Azi, teză la fizică, am stricat o întreagă problemă din cauza unei înmulţiri confundate cu o împărţire. Am avut o zi oribilă, totuşi, s-au găsit persoane drăguţe, precum colegi vechi, prieteni noi sau oameni frumoşi deja permanent prezenţi în viaţa mea care să mă asculte, să mă sfătuiască, să îmi facă surprize aducătoare de zâmbete şi să aibă grijă de mine. Mâine am test la psihologie şi proiect la istorie, joi test la fizică şi vineri teză la engleză. Adăugaţi Festivalul Luminii care va avea loc sâmbătă şi tot stresul adiacent, precum şi impresia că nu te susţin cei care ar trebui să o facă pentru că nu li se pare important. Mai puneţi şi încăpăţânarea de a iubi sau de a mă îndrăgosti, o lipsă crasă de somn şi prea mult stres din cauza mutării din vară care va avea loc curând şi o să obţineţi o Petra mult mai impulsivă, mult mai agitată şi mult mai obosită...
Nu pot să zic 'Nu!'. Nu pot să strig 'Nu îmi pasă!'. Nu pot să mă opun. Şi totuşi, îmi vreau timpul înapoi! Poate după 7 mai se va întoarce lângă mine, cu seri liniştite, lipsit de termene-limită şi liste cu lucruri de făcut, cu soare zâmbitor, îmbrăţişări de mai şi plimbări lungi... Poate...
"Acum e întuneric, aşa că strânge-mă bine, nu avem timp, e ciudat şi pentru tine."
"...Sânt o căprioară. Oamenii m-au rănit în inimă, iar în loc de sânge au izvorât lacrimi...
Ceruri milostive, vă spun taina mea: în loc de sânge în inimă, am lacrimi. De aceea plâng pentru toţi cei trişti, pentru toţi cei umiliţi, pentru toţi cei răniţi, pentru toţi cei nebăgaţi în seamă.
A FI este pentru mine acelaşi lucru cu A IUBI. Prin abisuri înfricoşătoare şi prin prăpăstii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru, spre tine, omule bun, spre Tine, Preabunule şi Preagingaşule Doamne!
Ştiţi, căprioara nu poate să urască. Ea poate doar să jelească şi să compătimească. Toate jignirile, toate grosolăniile ea le respinge prin tristeţe şi prin milă.
Mie mi s-a hărăzit: Fii tristeţe şi dragoste. Iar eu cu întreaga mea fiinţă împlinesc soarta mea: mă tânguiesc şi iubesc. Mă tânguiesc prin dragoste şi iubesc prin tânguire. Şi poate fi altfel în lumea asta locuită de oameni?" Sfântul Iustin Popovici, "Căprioara în raiul pierdut"
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată!" I Corinteni 13, 4-8.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu