Povestea unui Festival al Luminii

Stare de fericire mai presus de fire, suflet neîncăpător în trup... Motivul? Festivalul Luminii de aseară. Descrierea? Trezit dimineaţa devreme, flyere, şedinţă de lucru la Irina acasă, cu mult ceai bun şi o grămadă de liste, apoi cumpărături din o mie de părţi: librării, Metro, piaţă, alergat acasă, fiert apă, băgat în rucsac: termosuri, boxe, cutie cu ceai, scotch, pix, agendă, acuarele şi pensule, pus pe bicicletă şi plecat spre Ceapa Roşie. Şedinţă cu toată lumea înainte de festival, 50 de oameni înghesuiţi pe câteva canapele şi la câteva mese, împărţit sarcini, materiale pentru ateliere, luat decizia de a ţine Festivalul, făcut gulguţe uriaşe, repartizat ateliere pe locaţii, stabilit ultimele detalii, mutat materiale la statuia lui Traian, sosit Speedy şi Cătă, adus bănci, înălţat cortul pentru punctul de info, ţipat pe oameni, împărţit responsabilităţi clare, realizat expoziţia foto, aşezat standurile pentru ateliere, fugit la florărie după pământ şiiiii START! Maraton de aşezat gulguţe, trântit pământ în ele, "Mai vrem pământ!", vorbit cu cafenelele să ne lase să aşezăm gulguţele în faţa lor, agitaţie, temerarii fac floarea de crin, cerculeţele şi scriu "I love scouts" din gulguţe, primim pietriş, siguranţăm bine de tot gulguţele, strângem tot ce a rămas şi ne ducem cu toţii în faţa statuii lui Traian. Numărătoare inversă, Marta, şefa de centru local, aprinde prima gulguţă, coordonatorii şi responsabilii de echipe primesc gulguţe uriaşe pe care e scris programul şi le răspândesc prin întregul centru istoric devean. Responsabilii de ateliere merg la locurile lor, toată lumea aprinde gulguţe, bulevardul devine brusc luminat de mii de steluţe învelite în hârtii. Lumea începe să se înghesuie la ateliere, copiii aleargă la face-painting, împletit de brăţări, pictat gulguţe sau jonglerii, fetele se înghesuie la împletit de codiţe, se formează cozi imense la Tea Room şi la caricaturi, iar la punctul de informare, zboară foi cu dorinţe. Expoziţia foto e admirată din toate unghiurile, Piaţa Unirii răsună de strigătele şi râsetele celor de la atelierul de jocuri, iar oamenii zâmbitori ne privesc din toate părţile. Presa e încântată, umplem termosurile cu apă fiartă pe bandă rulantă, cumpărăm pahare şi serveţele şi, din când în când, ne oprim în mijlocul străzii, îi luăm pe cei de la Free Hugs în braţe sau ne îmbrăţişăm prietenii veniţi să se bucure de lucrurile mărunte, inspirăm adânc aerul magic al serii, ne reîncărcăm cu energie şi alergăm din nou în stânga şi dreapta. Pe nesimţite, se face ora zece şi jumătate, sunt trimisă să anunţ atelierele că ar cam fi cazul să finalizeze treaba, aşa că cei de la face-painting mai desenează câteva flori de crin cercetaşilor care s-au înghesuit la final, fetele de la pictat gulguţe mai personalizează câteva cutiuţe de hârtie şi de împart copiilor, draga de Ayumi de la caricaturi mai impresionează câţiva tineri curioşi, Erika şi temerarii mai joacă un ultim joc, fetele de la jonglerii mai fac câteva scheme interesante şi se retrag în spatele chitărilor, ultimele brăţări şi codiţe sunt împletite de zor, în vreme ce Tea Room-ul şi punctul de info rămân pe poziţii. După ce trupa de cântat se aranjează în faţa statuii lui Traian, oamenii fac un semicerc în jurul nostru, părăsesc ceaiul şi dorinţele şi vin să cânte. Răsună Andrii Popa, Visul, Râpa, 18 ani... Stelele zâmbesc de pe cer suratelor-gulguţe, temerarii dansează încântaţi, sunt schimbate priviri pline de încredere, lumină şi bucurie, se cântă, se strigă, se iubeşte... Când ultimul acord de chitară se stinge, cercetaşii nu se dau bătuţi şi urlă din toţi rărunchii imnul lor. După un schimb de o tărie vocală impresionantă de "CERCETAAAAAŞI! GATA ORICÂND!", se trece la strâns gulguţe, plicuri de ceai, bănci, standuri, materiale etc. Într-un sfert de oră, centrul vechi este din nou curat, Festivalul Luminii 2011 aşezat proaspăt pe raftul cu amintiri frumoase ale fiecăruia, iar cercetaşii fac poze, se strâng în braţe, promit revederi apropiate... Hunedorenii pleacă, devenii se mută în sediu, unde mai beau un ceai, mai spun o poveste, mai revarsă din fericire...

Festivalul Luminii 2011 a fost mai mult decât o seară frumoasă, mai mult decât un eveniment sincron, mai mult decât o ocazie de a îi învăţa pe oameni să se bucure de lucrurile mărunte. Festivalul Luminii 2011 a fost un zâmbet mare, desenat în sufletele tuturor celor aflaţi pe centrul vechi ieri seară, a fost un ceainic imens plin cu ceai de fericire, împărţit în pahare săţioase fiecărui participant, a fost un moment de bucurie arcuit peste timp, de la gulguţe spre stele. Festivalul Luminii a fost prietenie luminoasă, încredere, responsabilitate, joacă... un lucru mărunt transformat într-o mare minune cercetăşească.

P.S.: Mulţumesc fiecărui cercetaş, devean sau hunedorean, pentru tot ce a făcut. Datorită muncii depuse de fiecare, Festivalul a ieşit aşa frumos...:)

P.P.S.: Revin cu poze când le primesc şi eu. Până atunci... http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/FOTOGALERIE_Centrul_vechi_al_orasului_Deva-luminat_feeric_de_gulgutele_cercetasilor_0_476952353.html