Veşnicele mulţumiri pentru că exişti, pentru că mă ajuţi să fiu ce sunt etc. sunt deja expresii clişeizate şi îmi place să cred că pot să-ţi spun mai mult de atât. Şi ştii de ce? Pentru că eşti mama mea iubită. Oricât de răzvrătită aş fi uneori şi oricât ţi-aş repeta că nu vreau să trăiesc ca şi tine, faptul că eşti capabilă să mergi la servici, să fii preoteasă, ajutându-l pe tata din răsputeri şi, peste toate, faptul că eşti mama a cinci copii şi, minune mare!, ne mai şi creşti bine, sănătos şi frumos este pentru mine dovada cea mai simplă că eşti o femeie incredibil de puternică, gata să-şi sacrifice orice plăceri personale pentru ca noi, ceilalţi, să fim fericiţi. Uneori, mă opresc din zbuciumările mele adolescentine şi mă gândesc de câtă dragoste ai nevoie ca viaţa ta întreagă să fie o jertfire de sine şi îi mulţumesc Lui Dumnezeu pentru că nu trece o zi fără să mai învăţ ceva de la tine. Ştiu că nu-mi fac niciodată timp să te ajut îndeajuns, să te ascult atât de mult cât pretind eu să fiu ascultată, să-ţi fiu alături, ştiu că sunt zile în care tot ce fac este să mă umplu de mândrie în faţa ta şi să ne certăm, ştiu că uneori sunt cel mai rău copil de pe faţa pământului, că sunt zile în care nu vreau să te înţeleg sau să accept că ţi-e greu, dar mai ştiu şi că nu începe şi nu se termină ziua fără să-L rog pe Dumnezeu să îţi dea sănătate, putere şi iubire, fără să-I mulţumesc pentru tot ce faci pentru noi. Probabil asta fac mamele: iubesc şi din această dragoste se revarsă grija uneori dusă la extrem, curăţenia impecabilă pe care ţin mereu morţiş să o facă, mâncarea delicioasă cu care ne îngraşă şi blândeţea cu care ne privesc ochii lor chiar şi atunci când ne ceartă cu cea mai mare asprime posibilă.
Cu alte cuvinte, draga mea mamă, nu, nu ţi-am moştenit privirea albastră, dar sunt convinsă că am dobândit puterea ta de iertare şi de rezistenţă la suferinţă, precum şi măcar un strop din capacitatea ta de jertfire personală. Nu, nu îmi place nici să gătesc, după cum bine ştiu că nici ţie nu îţi face o deosebită plăcere, iar când vine vorba de curăţenie sunt destul de leneşă până reuşesc să mă motivez şi să fac tot ce mă rogi, dar poţi să te bazezi oricând pe mine şi sunt convinsă că ţi-ai dat deja seama de asta. Ştiu că sunt aia mare şi răzvrătită, capul răutăţilor, care vrea să plece de acasă şi o să se întoarcă plângând după ce dă piept cu viaţa, dar am moştenit sufletul frumos şi tare al mamei mele, care a rămas plecată de acasă, stând dreaptă în faţa tuturor furtunilor. Te rog din toată inima mea să mă ierţi pentru fiecare cuvânt urât ce ţi-l voi mai spune, pentru fiecare răscoală sufletească cu răbufniri urâte în afară pe care o voi mai susţine, pentru fiecare luptă cu morile de vânt pe care o voi mai da. Să mă ierţi şi să mă ajuţi să cresc şi eu frumos. să devin o femeie cu principii solide, cu tărie sufletească şi cu o inimă plină de iubire. Te iubesc, draga şi scumpa mea mamă, şi mă rog ca Dumnezeu să-ţi dăruiască mulţi ani cu sănătate, cu putere de muncă, cu credinţă nezdruncinată, nădejde tare şi dragoste infinită, ani în care să ne vezi crescând şi să te bucuri neîncetat de copiii tăi răi, da' buni. La fericiţi, mulţi şi mântuitori ani!
Cu drag,
capul răutăţilor, răzvrătita Petra Ioana Trifon.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu