Gata oricând de vară:)

Mâine plec în campul de supravieţuire "Pierdut în pădure", prima ediţie, organizat de centrul local Deva. Am emoţii în primul rând pentru că fac parte din staff, deci oarecum am contribuit la realizarea acestui camp şi sunt extrem de curioasă cum va ieşi, în al doilea rând pentru că voi revedea lume dragă, foarte dragă mie şi în al treilea rând pentru cliderul nostru, Iulian, mă ţine în suspans şi nu vrea să îmi zică dacă voi participa şi eu sau nu până când ajungem la locul de campare, adică la Săcărâmb... Mă rog să fie totul bine. Momentan am de terminat dosarul campului, de listat programul şi regulile, de început bagajul etc, având în vedere că ziua de mâine va fi uşor ocupată cu orădenii, cei mai matinali cercetaşi din această ieşire, care ajung în Deva cel mai devreme şi cărora vreau să le arăt puţin oraşul.

După surviving, adică în 8 iulie, mă întorc acasă, pun maşina de spălat la treabă şi mă pregătesc să plec la Bucureşti, la concert la Bon Jovi. Nu mi-e clar încă dacă rămân acolo până ce plec la Sulina sau mă întorc la Deva pentru două zile de zbor, dar balanţa înclină în favoarea primei variante, deocamdată. Aşa că e foarte posibil ca în 9 iulie să plec din "acasă" al meu, adică din apartament, şi în 22 iulie, după minunatul camp Fun Hunting de la Sulina, să revin la noul "acasă", la casă...

Cert e că vara mea începe cu adevărat acum. Deşi am fost la planorism şi am zburat, deşi am ieşit în oraş şi am fost la seara folk din Akkademie, deşi m-am uitat la un sezon din How I met your mother şi m-am distrat pe cinste, deşi am citit aproape două cărţi, nu am simţit că e vară cu adevărat. Poate din cauza vremii de afară, poate din cauza vremii din sufletul meu, nu ştiu încă sigur, dar... dar acum ştiu că mă aşteaptă o vară frumoasă, cea mai frumoasă poate de până acum, fiindcă sunt gata să o trăiesc la maxim, cu fiecare por al fiinţei mele. Spun stop plânsului de milă, complăcutului în situaţii din care nu mă poate scoate nimeni, în afară de Dumnezeu şi de voinţa mea, spun stop reveriilor prelungite la întâmplări ce nu vor avea loc niciodată, îmbrăţişez cu toată inima spontaneitatea şi optimismul care mă caracterizează, deep down inside, îmi îngrop cât mai adânc dorul şi îl anesteziez cu melodii drăguţe şi vesele şi cu visări la focuri de tabără şi sunt gata de decolare, cu adevărat. De decolare din trecut şi din iubire, de decolare spre zări total necunoscute şi pline de surprize. Vară, prinde-mă, că acum sar din zona mea de confort şi siguranţă în cerul albastru şi desenat cu nou, cu bun şi cu frumos.