Îndemn la luptă
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Atunci când inima ta cântă,
ce-nseamnă-n luptă-un braţ înfrânt,
ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă,
când te ridici c-un steag mai sfânt?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,
cele mai crâncene înfrângeri
sunt renunţările la vis.
Poarta
Sînt ca o poartă maramureşeană,
cioplit din paltin sau din carpen greu.
Sub streaşină de şiţă pădureană,
mă-nchid şi mă deschid în raiul meu...
Un stâlp de foc în dreapta-mi stă credinţa,
stâlp negru-n stânga desnădejdea-mi ştiu
şi, între ei, mi-am răstignit fiinţa,
sculptată poartă, prag înalt să fiu.
Şi, astfel, ca-ntre-un înger de lumină
şi-un diavol încrustat în stâlpul dur,
împărătească, poarta mea suspină
şi sângeră-ntre beznă şi azur.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu