Vino să visăm sub apă.:)

Mai sunt trei ore şi plec, plec la Sulina, plec la mare şi nu cu oricine, ci cu cercetaşii, cu aproape toţi prietenii mei dragi alături de mine şi cu atâţia oameni frumoşi pe care o să îi cunosc. Sincer, nu am îndrăznit să visez la cum va fi [mbine, Vlad ştie că aşa puţin am făcut asta, totuşi], pentru că sunt convinsă că va fi o săptămână de neuitat. De ce? Poate pentru că mă reîntâlnesc din nou cu o parte din sufletul meu pereche, marea, pentru că sunt atâtea răsărituri şi apusuri de trăit, pentru că urmează focuri de tabără pe plajă şi dormit sub stele, pentru că o să cântăm la chitară pe malul mării şi o să ne plimbăm atunci când valurile se sparg la picioarele noastre, pentru că totul devine şi mai frumos atunci când sunt cercetaşi prin preajmă. Aşa că... merg să-mi spăl sufletul de noroi, să-l bronzez, să-l îndrăgostesc... Ne revedem peste o săptămână, cu marea-n suflet şi cu scoica mea.