De Sărbători

duminică, decembrie 25

| | |
E deja seara de Crăciun. Sunt pline canalele de televiziune cu emisiuni variate, de la semnificaţia religioasă a Crăciunului, la cum a petrecut Irinel Columbeanu sărbătoarea Naşterii Lui Iisus sau chiar la ştirile în care se prezintă eternele cazuri de indigestii cauzate de lăcomia specifică românului care a ţinut post 40 de zile şi la masa de prânz de Crăciun mănâncă de parcă el ar fi porcul ce trebuie îngrăşat. E deja seara de Crăciun şi, din cauză că joi am avut balul de Crăciun, vineri am fost la colindat cu cercetaşii şi ieri cu colegii de clasă, nu am apucat să scriu urarea sufleţelului meu...
Iisus Hristos S-a născut! Doar că Bethleemul în care ar trebui să se pogoare din nou e reprezentat acum de inima fiecăruia dintre noi. Avem inimi murdare, inimi sărăcite de puterea de-a iubi, inimi care au uitat iertarea, inimi în care răutatea şi-a făcut sălaş. Avem inimi care tânjesc după dragoste adevărată, după linişte, după un o trăire atemporală, într-un cu totul alt ritm decât cel oferit de lumea nebună din jurul nostru. Avem inimi care vor viaţă adevărată. Şi cine altcineva poate oferi Viaţa şi Adevărul dacă nu Iisus Hristos? Dincolo de clipele frumoase petrecute alături de cei dragi, dincolo de urările stereotipizate de Crăciun, dincolo de cadourile primite de la "moş Crăciun" sau de mesele supra-încărcate din această perioadă a anului, dincolo de actele caritabile făcute la tot locul şi tot pasul pentru cei care au puţin sau n-au deloc, dincolo de afecţiunea pentru oamenii frumoşi din vieţile noastre, haideţi să sărbătorim cu adevărat Crăciunul. Să-L lăsăm pe Hristos să ne înveţe cum să iubim, cum să ne smerim, cum să iertăm. Să-L primim în casa şi în sufletul nostru pe pruncul ce S-a pogorât pe Pământ ca să trăiască, să moară şi să învie pentru a ne mântui pe noi şi să-L lăsăm să ne schimbe vieţile, aşezându-ne-n inimi credinţă tare şi nădejde neclintită. Să-I îngăduim Dumnezeului nostru să ne iubească, să ne-arate cum să umblăm pe calea către El, să ne dăruiască tot curajul de care avem nevoie ca să fim creştini în zilele noastre. Să o lăsăm pe Fecioara Maria să ni-L nască şi nouă pe Fiul Său cel preamărit şi să ne orânduiască vieţile-n pacea şi liniştea ce-ar trebui căutate zi de zi, nu doar de Crăciun. Haideţi ca anul acesta să sărbătorim Crăciunul aşa cum se cuvine, cinstind Naşterea Lui Hristos!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu