După ce şcoala s-a terminat, am început să plănuim cum mergem la colindat. Aşa că, în 23 decembrie, dimineaţa devreme, cercetaşii s-au întâlnit la sediu ca să filmeze o colindă. Dar numai colindă nu au filmat... au cântat, au râs, au primit tricouri frumoase şi, într-un final, au constatat că nu au baterie la aparatul foto, aşa că au aşteptat întăriri şi, până la urmă, au reuşit să filmeze colinda. Au plecat grăbiţi spre case, să mănânce ceva şi, la ora 3, erau înapoi la sediu, gata de colindat. După ce s-au adunat cu toţii, au plecat la Andreea, unde, teoretic, au repetat. Practic, au cântat într-una numai colinde nu, au vărsat Coca-Cola pe jos, s-au ciondănit cu Iulian şi au râs de iubirile din centrul local. Când părinţii s-au întors acasă, i-au colindat, după care au plecat în lunga lor aventură. Au colindat la fiecare acasă, la unii s-au jucat Ha!, la alţii au interpretat cântece triste, la alţii au cântat cu tata Trifon la pian, la alţii s-au jucat pe Nintendo şi au discutat teme filozofice. Cert e că fiecare a primit un cadou , fiecare a aflat lucruri interesante şi fiecare s-a bucurat de acea seară frumoasă... prelungită până la ora 2 şi jumătate dimineaţa.
Următoarea, zi, subsemnata nu a avut deloc parte de linişte. S-a trezit devreme să îşi ia antibioticul, a făcut toate lucrurile în grabă şi, la 3 şi jumătate, îmbăiată şi aranjată, pleca la colindat. Prima oprire la Yoyo, că seara trecută cercetaşii nu avuseseră timp să ajungă şi pe la ea. După ce au băut şi au mâncat pe săturate, cei din 10 D s-au deplasat, cu taxiul, fuga-fuguţa, la Cal, să se întâlnească cu restul [vreo 15 persoane] din clasă. Şi ne-am pus pe certat, că aşa încep lucrurile când există doar doi băieţi între 17 fete, dar ne-am împăcat şi am purces la colindat. Mult mai multe case, mult mai multe prăjituri şi multă voie bună. Am schimbat repertoriul, am ascultat poveşti din tinereţile părinţilor şi, împreună cu Luisa, am reuşit să mergem singure, la 1 noaptea, prin Deva, că doar aveam colindători dragi mie de primit. Într-un final, după secole de stat la fiecare acasă, am ajuns la Miruna, unde am adormit pe covor, legănaţi de poveştile Herminei despre iubirea ei şi PH-ul iubitului şi de râsul dragei noastre Slash. Pe la 4 dimineaţa, cuibărită în aşternut, subsemnata adormea lin, pentru ca la 9 dimineaţa fraţii să îi dea trezirea de rigoare... doar e Ziua de Crăciun.
Sărbătorile au fost foarte frumoase. Iisus Hristos a adus Pacea Sa şi în inima mea şi am primit chiar şi zăpada mult dorită. După o discuţie frumoasă cu o prietenă dragă, am realizat că am tot ce îmi doresc ca să fiu fericită, cel puţin, momentan. Aşa că o să încerc din răsputeri să mă bucur de iarna aceasta în care visele plutesc printre fulgii de nea şi speranţele răsar la fiecare pas. O iarnă frumoasă şi vouă!:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu