Crăciun sau X-mas?

Se apropie, cu paşi repezi, sărbătoarea Crăciunului. Lumea nu mai ştie dacă să alerge la Metro sau la Real, dacă să gătească sarmale sau friptură, dacă să cumpere un cadou scump pentru copii sau să le dea bani, se agită, face planuri de mers la colindat şi, totdată, de a nu rata party-ul din seara de Ajun. "Last Christmas" se aude din fiecare casă, oamenii singuri caută iubirea acolo unde nu e de găsit, cuplurile nu mai ştiu a câta pernă în formă de inimioară să o cumpere şi cu toţii afişează acelaşi zâmbet de sărbători.
Dar cine mai ştie că fără Iisus Hristos nu ar exista Crăciun? Cine îşi mai curăţă inima de răutate, cine îşi mai pregăteşte ieslea sufletului, ca Pruncul Sfânt să se nască? Cine mai păstrează vreo tradiţie a acestui neam şi se mai bucură că vin colindători să vestească Naşterea Împăratului?
Ni se pare puerilă viaţa satului. Ni se par nefolositoare toate tradiţiile noastre. Dar fiecare colindă şi fiecare obicei de Crăciun e izvorât din credinţa ortodoxă, din dragostea pentru Hristos a strămoşilor noştri. Frumuseţea românească se regăseşte în fiecare chip de fetiţă înconjurat de aura maramei brodate, în fiecare colac pregătit pentru dubaşi, în fiecare poveste spusă la ceas de seară, lângă bradul de Crăciun, de bunicii noştri. Pentru ei, nu e nimic mai important decât naşterea Lui Iisus Hristos. Iar pentru a săbători cum se cuvine acest eveniment esenţial pentru omenire se pregătesc îndelung. 40 de zile de post şi rugăciune, spovedanie făcută cu căinţă adevărată şi o primenire sufletească de o simplitate izbitoare, toate făcute pentru ca la Liturghia de Crăciun să se poată împărtăşi, să poată primi Trupul şi Sângele Lui Hristos în trupul, sângele şi sufletul lor. Pe lângă curăţenia de Crăciun pe care fiecare şi-o face în suflet, ştergând toate urmele de răutate aşezate peste chipul Lui Dumnezeu din noi, românii păstrează cu stricteţe ceea ce au învăţat de la moşii şi strămoşii lor: milostenia, reprezentată de pomenile făcute pentru cei săraci, colacii, copţi în diverse forme, fiecare cu un anumit scop, spălarea portului popular şi, cel mai important, repetiţiile pentru serile de colindat. Dar cui îi mai pasă de ceea ce se mai întâmplă doar în satele uitate de lume? Măcar o fărâmă de tradiţie dacă am păstra fiecare, Crăciunul ar fi sărbătorit ca la carte. Măcar un bănuţ dacă am da fiecărui copil în ai cărui ochi citeşti că Moşul nu poate veni şi la casa lui, măcar o rugăciune spusă pentru cel aflat pe un pat de spital de Sărbători, măcar un cozonăcel dăruit mamei care nu ştie ce să le pună copiilor pe masă în ziua de Crăciun şi am face fiecare cel puţin o faptă bună.
Oare v-aţi primenit sufletele? Lumina pe care o aduce Hristos e mântuitoare... sunteţi pregătiţi să o primiţi? Sau, după ce aţi renegat faptul de a fi români, după ce aţi renegat istoria şi frumuseţea acestui neam, aţi negat şi existenţa Lui Dumnezeu? Mai ştiţi pe cine sărbătoriţi? Mai ştiţi că, acum două mii de ani, Fiul Lui Dumnezeu S-a întrupat şi s-a jertfit pentru ca noi să putem fi veşnici? Dacă aţi uitat aceasta, dacă Crăciunul a devenit X-mas, un simplu motiv de a primi şi a da cadouri, un pretext pentru o beţie lungă, din care să nu vă treziţi niciodată, dacă nu mai ştiţi cum se aşteaptă colindătorii, înseamnă că v-aţi uitat identitatea şi trecutul pe care îl aveţi în spate. Totuşi, fiecare are, undeva, în adâncul sufletului său, conştiinţa că, mai presus de fiecare listă de cumpărături şi de fiecare petrecere de Ajun, stă un Prunc ce aşteaptă să fie legănat şi de cântecul sufletului vostru... Voi alegeţi dacă Îl primiţi sau nu!:)