Zile aproape fericite

A început să se topească zăpada tocmai acum, înainte de Crăciun. E bine, duce tristeţea adusă cu ea tot mai departe de mine. Aşa că aştept o ninsoare nouă, să aştearnă bucurie pe asfaltul sufletului meu. A trecut şi Balul Crăciunul şi a fost foarte frumos, s-au terminat şi excursiile de colindat cu corul şcolii, ultimele ore de dirigenţie le-am ţinut în sala festivă, la karaoke şi ascultat muzică rock şi am încheiat şcoala pe anul ăsta cu o discuţie filozofică la o ciocolată caldă. Mâine urmează să ducem Lumina Păcii pe la biserici şi să dăruim pacea cercetăşească cui vrea să o primească, apoi trebuie să împart tichete cu reduceri la patinoar, să mă văd cu draga de Ruxi şiiiii, cel mai important, să am momentul meu de liniştire sufletească dinainte de Crăciun... spovedit. Joi şi vineri sunt deja declarate zile de colindat, prima alături de cercetaşi, a doua alături de coleguţe. Abia aştept să vină Crăciunul... dar despre sensul lui voi vorbi altădată... Sper din toată inima să ningă iar şi să urc la Luncani, cu celelalte trei prietene pline de imaginaţie şi idei nebune după Crăciun, iar apoi să-mi petrec Revelionul alături de dragii mei cercetaşi. Sfârşitul de an se anunţă unul tare frumos, iar anul care vine... unul promiţător, care sper să aducă numai lucruri bune. Cam astea sunt ultimele mele ştiri. Sunt aproape fericită. De ce aproape? Pentru că, încă, "all I want for Christmas is you". :)