500 nu e infinit plus unu

Săptămâna care tocmai a trecut a fost una dintre cele mai crunte din viaţa mea. Aproape zilnic mă culcam la 2-3 noaptea, din cauza studiului de caz de la română, despre Dimensiunea religioasă a existenţei, la care am avut de lucru o grămadă, a temelor la matematică (la algebră, mai ales), a diverselor teste la materii pe care le "iubesc", precum chimia şi economia şi a pregătirii pentru medicină. După conversaţii incredibil de frumoase cu dirigu' şi cu domnul Bebu, în care mi-au reamintit ce oameni frumoşi sunt, după ce dirigu' m-a pus să desenez corpuri, cai şi oameni ca să vadă dacă merită să mă gândesc la arhitectură ca o opţiune, m-am decis într-un final, cu toată inima, că voi urma medicina (unde, mai am vreme să mă decid). Am alergat dintr-o parte în alta toată săptămâna, am prezentat studiul de caz şi a fost bine, am avut căderi nervoase crunte, înecate în lacrimi liniştite de conversaţii telefonice cu Vlad. Noroc cu sfârşitul de săptămână, cu petrecerea aniversară a lui Vlad, a Cristinei şi a Oanei de la Groşi, unde-am descoperit suflete frumoase şi la fel de entuziaste ca şi mine. (Nu pomenesc nimic de tema la matrice sau lecţiile la bio pentru teză, care tind la infinit şi se cer învăţate mâine).

Am recunoscut că am căzut, din nou, c-am păcătuit şi că m-am încăpăţânat. Dar m-am ridicat, mai încrezătoare şi mai curajoasă. Dacă răspunsul rugăciunilor tale se află la 500 de km depărtare de tine, o să abandonezi lupta pentru fericire şi o să te complaci în nepăsare? Dacă nici măcar un pahar de Cuba Libre nu te face să uiţi că vrei să te tămăduieşti de-o iubire ca să poţi să te avânţi într-alta cu inima întreagă, înseamnă că sufletul nu va mai avea nicicând forma lui iniţială? Dacă ţi se pare că încercările sunt în van şi că ai nevoie de o direcţie mai clară de mers, te vei revolta în faţa Voinţei Lui Dumnezeu, care e un vector deja suficient pentru viaţa ta? Dacă ai ajuns la concluzia că prima iubire va trăi cu tine pentru tot restul vieţii tale, arzând mocnit, ca jar al următoarelor tale iubiri, cum mai poţi să-ţi dai seama dacă ceea ce trăieşti e autentic sau nu? Dacă îţi pui prea multe întrebări, lupţi pe prea multe fronturi şi tânjeşti la prea multe vise îndeplinite, cum vei mai simţi bucuria unei minuni simple, precum o îmbrăţişare îndelung aşteptată sau o lacrimă vărsată la căsătoria unei lidere-om drag ţie? Dacă ţi-e somn... de ce nu mergi să dormi? Măcar în vis, distanţele se rup, se contractă şi nu mai există... Măcar în vis, te vei întâlni cu prinţul tău Caspian într-o Narnie doar a voastră. Măcar în vis, lupta nu e niciodată în zadar.