o ciudă smintită mă zbuciumă

După trei zile petrecute între pături calde, bând diverse sortimente de ceai, visând halucinant, ameţită fiind de medicamente şi răceală, a venit vremea să las deoparte timpul liber, cel care îmi permitea să scriu scrisori oamenilor frumoşi din viaţa mea aflaţi la mari depărtări sau să citesc eseuri despre natură (mai precis, John Fowles-"Copacul") şi să mă reîntorc la şcoală. Revenirea am făcut-o în forţă, cu un test la analiză matematică la care am luat 7 din cauză că am uitat, din neatenţie, să scriu un n; iar ziua de astăzi nu a fost una tocmai drăguţă, din cauză că mă deranja cea mai banală prostie debitată prin clasă şi mă enerva cea mai minoră stupiditate. În plus, mă aflu într-una din cele mai mari dileme ale vieţii mele de adolescent ce se vrea ordonat şi bine-cumpănit: am de ales, din nou, între UMF "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca şi UMF "Carol Davila" din Bucureşti. Plus că mi-aş dori cu adevărat să pot să îmi depun dosarul şi să fiu admisă în Canada, în Montreal, la McGill, una dintre cele mai prestigioase universităţi. Deşi nu-mi place ideea de a pleca peste ocean, într-o ţară care nu mi-e tocmai dragă... să studiez acolo sună minunat! În orice caz, cert e că tot fac liste cu pro şi contra, ba chiar şi intervenţii ca în How I met your mother... şi încă nu mă pot decide. O să-L rog frumos pe Dumnezeu să-mi arate măcar o mică săgeată înspre direcţia pe care trebuie să o urmez în viaţa mea... Până la următoarea împărtăşire de gânduri (blogule drag, nu fi gelos pe scrisorile trimise Ciucăi, lui Vlad şi pe cele care vor fi trimise Oanei, Paulei şi Ruxandrei), vă las cu un cântec frumos, un gând bun şi-un zâmbet...