is it real now, when two people become one?

Afară e cu adevărat primăvară şi am făcut deja o plimbare lungă şi frumoasă, până pe dealul Cetăţii, îmbrăcată în haine de casă şi tenişi (noroc cu ideile spontane ale dragului meu drag). Cert e că îmi fierbe creierul de la atâtea glande, analizatori şi nervi, iar peste un sfert de oră trebuie să fiu la ore la biologie. Sincer, îmi doresc din toată inima să treacă odată olimpiada. Cu bine, cu rău, orice-ar fi, să treacă.

Momentan, sunt fericită. Nu mai e fericirea aceea furtunoasă, care dispare şi se transformă aproape imediat în durere, ce-mi caracteriza primăvara trecută. E o fericire liniştită, aşezată, ce-mi conferă toată siguranţa de care am nevoie. E o fericire care promite să ţină mult, o fericire simplă, izvorâtă din lucruri mărunte şi din sentimente pe care nu mă aşteptam ca sufletul meu să le mai resimtă vreodată. E o fericire frumoasă, întreagă, care-mi permite să îmi organizez timpul, cu calm, să mă bucur de fiecare clipă, să mă rog, să citesc, să fac toate lucrurile pe care îmi doresc să le fac, pentru că, în fond, îmi oferă echilibrul sufletesc la care tânjeam de atâta vreme.

Aş mai scrie, dar trebuie să fug la biologie. Aşa că... vă doresc tuturor o primăvară frumoasă de tot, cu cer cu adevărat senin şi cu timp să vă bucuraţi de fiecare minune uitată de Dumnezeu în calea vieţilor noastre!