lift my days, light up my nights

Aş vrea să scriu. Aş vrea să pot scrie. Să-mi găsesc cuvintele ca să exprim cât mai bine indignarea faţă de tine, da, faţă de tine, care te-ai schimbat atât de mult. Poate nu te-ai schimbat, poate ai fost dintotdeauna aşa, iar eu am fost oarbă şi n-am reuşit să te văd aşa cum erai, de fapt. Poate că am crescut amândoi în două direcţii total opuse, cert e că nu ne mai leagă nimic. Şi, sincer, tot ce pot să mai afirm e că mă simt liberă. Liberă să iubesc până la cer şi înapoi, liberă să iau în braţe lumea toată, s-o strâng bine şi să-mi las inima să explodeze de fericire. Liberă să am din nou încredere, liberă să nu-mi fie frică să fiu rănită, liberă să fiu din nou copil. Poate te-ntrebi de ce, atunci, mai sunt indignată. Pentru că nu pot să-mi dau seama unde s-a rupt firul, care-a fost momentul începând cu care ne-am renegat prietenia, când a devenit totul o minciună ambalată frumos în aparenţe colorate. Oricum, nu mi-am îngăduit să fiu indignată mai mult de o oră. Mă aştepta, cu ochii verzi şi-un zâmbet larg, fericirea...:)