rezumatul zilei: concurs de Cultură şi Spiritualitate la care am pierdut naţionala la diferenţă de un punct, plimbare cu bicicleta pe care mi-am însuşit-o de la Andrei, o scurtă tură de căţărări pe stâncă la Cetate şi de poveşti cercetăşeşti sau nu, o ceartă cu mama din cauza tocanei de cartofi, un mini-hike neaşteptat (sau, poate, previzibil) de frumos alături de-al meu drag până la Căprioara, hike bazat pe propria-mi orientare, ce-i drept, cam şubredă, dar soldat cu un mare succes şi o minunată descoperire: o poiană plină cu brânduşe şi cu o întâlnire de o blândeţe nemaivăzută cu o căprioară, o re-vedere a casei şi familiei Ancăi şi o re-descoperire a prieteniei dintre noi (plus un desert senzaţional, un tort gătit de ea, perfect după o plimbare prea lungă şi traumatizantă pe DN în drum spre casă) şi întoarcerea bunicii mele iubite de pe tărâmuri canadiene în frumoasa noastră patrie, întoarcere însoţită de rochiţe colorate şi pulovere pufoase şi de împlinirea unor doruri de care nu ştiam că sufăr. ar trebui să menţionez şi criza de plâns, deznădejde şi alte cele adiacentă aflării rezultatului de la concurs, dar cineva a avut grijă de mine, aşa că mai rămâne să mă delectez cu un duş fierbinte, savurarea unei căni de cacao fierbinţi în faţa mirificului Ice Age 2 şi, poate, chiar Ice Age 3 şi, evident, vizionarea unui episod din Grey's Anatomy, pentru auto-motivare. însă nu o menţionez, prefer să ascult o melodie frumoasă dintr-un film drag şi să mă plâng de cât de rău mă dor toate după o zi atât de plină. duminică frumoasă!:)
"...Sânt o căprioară. Oamenii m-au rănit în inimă, iar în loc de sânge au izvorât lacrimi...
Ceruri milostive, vă spun taina mea: în loc de sânge în inimă, am lacrimi. De aceea plâng pentru toţi cei trişti, pentru toţi cei umiliţi, pentru toţi cei răniţi, pentru toţi cei nebăgaţi în seamă.
A FI este pentru mine acelaşi lucru cu A IUBI. Prin abisuri înfricoşătoare şi prin prăpăstii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru, spre tine, omule bun, spre Tine, Preabunule şi Preagingaşule Doamne!
Ştiţi, căprioara nu poate să urască. Ea poate doar să jelească şi să compătimească. Toate jignirile, toate grosolăniile ea le respinge prin tristeţe şi prin milă.
Mie mi s-a hărăzit: Fii tristeţe şi dragoste. Iar eu cu întreaga mea fiinţă împlinesc soarta mea: mă tânguiesc şi iubesc. Mă tânguiesc prin dragoste şi iubesc prin tânguire. Şi poate fi altfel în lumea asta locuită de oameni?" Sfântul Iustin Popovici, "Căprioara în raiul pierdut"
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată!" I Corinteni 13, 4-8.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu