Now it's time for me to jump and reach the stars...

...from Cioclovina's sky. Fiindcă a venit vremea să mă pregătesc de marea aventură a acestei veri. Biroul meu [mă rog, al fratelui meu] e înţesat cu haine, de la pantaloni impermeabili la rochiţă şi costum de baie. Dulciurile domicilază frumos într-o pungă maaaare, pe balcon, iar dorul de ducă, mireasma de munte şi de cercetăşie reînviată pluteşte în aer.
Revenind cu picioarele pe pământ, trebuie să vă spun că astăzi a fost ultima mea zi de muncă din această vară. Să lucrezi într-un magazin de haine este foarte frumos, dar şi greu. Am învăţat multe lucruri: să calc, să aranjez hainele, să schimb manechinele, să decorez frumos vitrinele, să ajut oamenii atunci când probează hainele şi să le spun părerea mea, sperând că le va fi de folos. Dar mai presus de acestea, am învăţat să am răbdare, să fiu amabilă cu toată lumea, să critic mai puţin şi să fac asta în gând, să îmi respect colegele şi şefa ca să fiu la rândul meu respectată. Mi-am făcut şi prietene noi, cărora le mulţumesc pentru tot ceea ce m-au învăţat, pentru dulciurile împărţite cu mine şi pentru toate discuţiile şi râsetele împărtăşite... A fost cu adevărat o lună pe care nu am irosit-o degeaba, dimpotrivă, sunt sigură că ceea ce am făcut mă va ajuta mult, dacă nu cumva a făcut-o deja.
Însă am şi veşti triste...ieri a murit străbunica mea. Într-un fel, e mult mai bine pentru ea, măcar Acolo e fericită. Însă eu simt că încă o frântură din copilăria mea s-a dus. Zilele petrecute alături de ea, la ţară la bunici, sau după-amiezile în care mă învăţa să număr pe abacul ei, sau serile în care îmi citea povestea lui Muc cel Mic, toate s-au dus, însă au rămas lipite pe filmul vieţii mele, care mai are de aşteptat mult timp până va fi gata de developat. Străbunica mea, la fel ca iubitul meu bunic, vor fi mereu în inima mea, legaţi cu un fir ce nu poate fi tăiat de copilul din mine. Vă iubesc pe amândoi... Dumnezeu să vă odihnească şi să vă ierte!
Dar nu vreau să termin într-o notă tristă, aşa că... vă doresc tuturor fericire în această vară. Cât mai multe zâmbete, cât mai multe clipe de neuitat. Iar ciocloviniştilor... hai la treabă! Să fim gata oricând şi să ne distrăm! Din partea mea, înaintea primului foc de tabără, aveţi acest cântec, care mi-e tare drag. Poate îl învăţaţi până sâmbătă şi la chitară...Dacă nu, ne vom rezuma la "Oaia mică" în varianta hunedoreană...:)