Vrei să fii...

...doar cum vrei să fii. Să iubeşti doar cum vrei tu. Da, asta e problema noastră astăzi. Suntem mult prea egoişti. Atunci când ne certăm, când ne susţinem părerile, când vrem să dăm din sufletul nostru. Suntem egoişti cu prietenii noştri, îi vrem doar pentru noi şi vrem să ne susţină mereu părerile. Suntem egoişti cu părinţii noştri, îi judecăm şi îi iertăm abia când e prea târziu. Suntem egoişti cu lucrurile noastre, le păstrăm doar pentru noi, fără să le dăruim. Suntem egoişti cu gândurile noastre, cu visele noastre, cu năzuinţele, le ţinem închise şi nu le lăsăm să zboare şi să împlinească o lume mai bună. Suntem egoişti cu credinţa noastră, nu încercăm să o răspândim şi altora, să îi umplem şi pe ei de Lumină. Suntem egoişti chiar şi cu iubirile noastre. Vrem să fim iubiţi aşa cum ne aşteptăm, cum ne-am proiectat totul, cum ni se pare nouă că merităm, ignorând de fapt tot ceea ce persoanele pe care le iubim simt sau nu pentru noi. Suntem egoişti cu noi înşine, cu sufletele noastre, uitându-le şi acoperindu-le cu patimi până când, în pragul morţii, descoperim că s-au umplut de praf şi cu mult greu le mai putem curăţi.

... cum te vrea şi Dumnezeu. Să iubeşti frumos, dând totul pentru cel de lângă tine. Să acceptăm şi părerile celorlalţi şi să tolerăm. Să ne ţinem prietenii aproape, dar să le acordăm libertate, să ne acordăm şi nouă libertate, să ne iubim reciproc cu iubire frăţească şi să avem încredere. Să ne iubim şi să ne respectăm părinţii, să îi iertăm mereu şi să încercăm să nu îi supărăm, altfel, ne va părea mult prea rău când nu îi vom mai avea. Să împărţim tot ceea ce avem şi cu cei care nu au. Să lăsăm visele noastre să îşi găsească drumul spre împlinire, să împrăştiem gânduri frumoase în aer şi să le lăsăm să coloreze minţile oamenilor. Să fim şi noi propovăduitori ai Credinţei, ai Nădejdii şi ai Dragostei şi să descoperim şi celor din jurul nostru Calea către mântuire. Să iubim cu tot sufletul nostru, fără a aştepta nimic în schimb, alegând cu atenţie sufletul pe care să ni-l facem pereche. Să avem mereu grijă de sufletele noastre, să le menţinem flacăra vie, să le păstrăm curate şi luminate, veghind mereu lucrarea noastră în lume. Să încercăm întotdeauna să împlinim Voia Lui Dumnezeu...

Vedeţi diferenţa? Voi ce alegeţi? Voinţa proprie, firea rea şi pământească, sau Voia Domnului, care îţi dă fericirea?