Plouă afară, plouă şi pe calculator (graţie http://www.rainymood.com/), pe fundal se-aude un playlist vag trist, uşor nostalgic şi din belşug liniştitor, tocmai am luat prânzul de regim şi trebuie să îi scriu unei prietene dragi de departe şi, totuşi, de-aproape. Însă simt nevoia să exprim şi pe-aici, pe undeva, în vreun colţişor de mediu online, un suspin ce se destinde într-un surâs. Am stat în spital, am avut perfuzii, din cauza unei herpangine urâte în gât şi a unei gastrite şi mai urâte. Am ajuns la pediatrie într-o stare critică, abia puteam să mă mişc, să vorbesc era exclus, însă doctoriţele şi asistentele m-au pus pe picioare. M-am împrietenit cu o asistentă, care m-a şi complimentat la sfârşitul şederii mele printre prunci şi l-a felicitat şi pe tata "pentru ce copil are" (mie una nu mi se pare că aş fi atât de deosebită, sunt atâţia copii cu talente diferenţiate din mulţime, eu nu pot afirma că am ceva ieşit din comun, ceva neobişnuit, care să mă facă într-adevăr un copil special), m-am înţeles foarte bine cu doamna mea doctor, care e unul dintre modelele mele de medici ortodocşi, cu suflet mare şi cald, cealaltă doamnă doctor, de la ecograf, mi-a explicat tot ce se vedea pe ecran atunci când a aflat că vreau să mă duc la medicină şi am fost foarte mulţumitoare pentru asta, fiindcă în sfârşit am priceput şi eu cum reuşesc ei, doctorii, să citească imaginile acelea indescifrabile pentru mine, iar la endoscopie (da, am înghiţit un tub; da, e groaznic; nu, nu am murit, ba mai mult, cu toate sforţările şi spasmele organismului, am reuşit să fiu ochi şi urechi la explicaţiile celeilalte pediatre) mi-am văzut interiorul tubului digestiv, am VĂZUT esofagul, orificiul cardia, fundul şi corpul stomacului, ba chiar şi orificiul pilor, ceea ce, pentru mine, e nemaipomenit (sistemul digestiv nu-mi plăcea de nicio culoare şi abia am reuşit să-l învăţ, însă, acum, mă pasionează de-a dreptul). Concluzia tuturor investigaţiilor a fost că am gastrită hemoragică şi esofagită, diagnostic ce implică două luni de tratament cu câte şapte pastile pe zi şi cu un regim alimentar strict. Nu e atât de tragic, dar mie-mi place să mă plâng, fiindcă mi-e greu să trec la un regim echilibrat, cu mese regulate, cu ore de odihnă respectate şi cu minim opt ore de somn pe noapte, în condiţiile în care, în ultimele luni, am mâncat şi-am dormit când şi cum apucam. În plus, boala cere să mă liniştesc: să mă domolesc, să nu mă mai enervez din orice nimic, să învăţ să mă calmez şi să-mi strunesc impulsivitatea. Gastrita mea are nevoie de o îmblânzire a întregii mele fiinţe ca să se poată vindeca şi, sincer, procesul acesta e mai dificil decât toate regimurile alimentare şi medicamentoase din lume. Însă mă străduiesc, cu ajutorul tuturor oamenilor frumoşi ce mi-au fost şi-mi sunt aproape, cu sprijinul imperios necesar al Tatălui din Ceruri şi al îngerului meu păzitor, să îmi schimb firea şi să devin o persoană blândă, dar nu bleagă, calmă, dar fermă şi, bineînţeles, tare tare hotărâtă.
Cert e că mi-e greu să iau medicamentele la ore fixe, pentru simplul motiv că sunt o uitucă. Zilele astea mă doare capul, încă am reminiscenţe de nopţi nedormite, şi mi-e groază de săptămâna care începe luni; nu pentru că nu am recuperat nicio lecţie de la mate sau bio, ci pentru că sfârşitul ei aduce absolvirea dragului meu drag şi eu nu concep mersul la şcoală fără el, nu încă. Dar tac şi fac, cum s-ar zice, adică mă iau cu treaba, cu organizatul festivităţii de absolvire (sper să ne lase directorul să cântăm), cu decoratul sălii festive, pardon, al cantinei, pentru ultima oră de dirigenţie a celor din 12 D (că doar aşa e tradiţia, a 11-a aranjează pentru a 12-a), cu cititul "Idiotului" de Dostoievski şi cu ascultatul unei game impresionante de muzică (poate cu vizionatul filmului Midnight in Paris, nu de alta, dar ieri seară am mai văzut unul, Perfume: Story of a Murderer). Aş mai scrie şi-aş mai umple spaţiu alb cu inspiraţie, aberaţii, gânduri şi sentimente, dar camera se cere aspirată şi scrisoarea scrisă. Aşa că... weekend frumos!:)
Floarea din asfalt
Acum 2 săptămâni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu