În săptămâna de dinaintea absolvirii celor de a 12-a, nu am prea mers la ore, pentru că, alături de Lorena, Alex, Abel şi Bogdan, am pregătit un program 'artistic' [voce şi chitară] pentru dragii noştri asbolvenţi, program ce urma să fie prezentat la festivitatea de vineri. Între timp, joi noaptea am fost în John's la karaoke de ziua Irinei, am băut Irish Coffee şi am cântat Living on a prayer de la Bon Jovi. La şcoală, am repetat îndelung melodiile, am râs când aveam vreo oră dubioasă şi noi, în loc să ne stresăm, stăteam în paraclis [mă rog, lângă el] şi cântam până când, într-un final, a sosit marea zi de vineri. Sala mare a Casei de Cultură a fost neîncăpătoare pentru absolvenţi, familii şi prieteni emoţionaţi. Absolvenţii au venit defilând de la liceu la celebrul Cal, cântând Gaudeamus sau strigând 'Decebal!'. S-au ţinut discursuri frumoase, au fost premiaţi elevii cu medii mari şi cu rezultate remarcabile la olimpiadele şi concursurile şcolare, apoi fiecare diriginte a strigat pentru ultima oară catalogul, astfel încât fiecare elev a urcat pe scenă ca să primească diploma de absolvire. Noi, mici şi totuşi zâmbăreţi, am încercat să le facem despărţirea de liceu mai frumoasă şi se pare că am reuşit. Am cântat 18 ani, Liber, Epilog, Wherever you go, It's my life, Don't cry, Price Tag, Forget you şi, bineînţeles, Ani de liceu, la sfârşitul festivităţii de absolvire, când toţi şi-au aruncat tocile în sus. Am făcut poze cu Ioana, draga de Ioana, şefa de promoţie [cu adevărat un geniu aparte] şi cu Ema, bineînţeles. Felicitări tuturor absolvenţilor, sunteţi MI-NU-NAŢI!
Sâmbătă şi duminică am avut ieşire cu temerarii şi lupişorii, ceea ce a însemnat multă muncă înainte, întâlniri în care să stabilim liste cu participanţi, meniu, program, reguli, indicii etc şi o după-amiază la cumpărături. Totuşi, am reuşit ca vineri seara, odată bagajele făcute, să fugim la Zilele Cetăţii, unde m-am dat cu Luisa şi Ozana în rhinghişpilul ăla de te dă peste cap rău de tot, unde am ţipat ca o nebună, şi unde am cântat din adâncul plămânilor cu Mircea Baniciu şi Compact. După un somn bun, sâmbătă dimineaţă am plecat cu cei mici spre Cabana Căprioara. Nu o să relatez aici povestea acestui camp atât de frumos, aştept weekendul ca să îmi fac vreme să pun la punct blogul cercetaşilor: http://devascouts.blogspot.com/. Pot spune doar că temerarii şi lupişorii s-au descurcat de minune, au învins oboseala, furtuna şi vulpile şi au fost cu adevărat nişte cercetaşi frumoşi! Duminică după-masă am dormit într-una, pentru ca luni să revin la viaţă şi la alergătură. Seara am fost la concertul celor de la Voltaj cu Pisi [un temerar drăguţ], Cristi [alt temerar drăguţ], Luisa, Ozana şi soră-mea, am mâncat hamsii, frigărui şi ditamai punga cu jeleuri, ne-am dat în caracatiţa buclucaşă şi am strigat de numa' la concert. Marţi m-am întâlnit cu Vlaaaaaad [biiiiiiig hug] şi am stat la întâlnirea de la cercetaşi mai bine de două ore, fiindcă ba aveam ceva de vorbit, ba un vas de spălat [data următoare, bucătăreasa de la explo spală toate vasele tuturor]. Miercuri dimineaţă am învăţat la bio pentru ultima lucrare şi am alergat în stânga şi-n dreapta ca să reuşim să înscriem temerarii la RoJam, ceea ce am şi făcut, iar seara am fost la Luisa să facem proiectul la IA. Noaptea, pe la ora 23.30, eu înscriam patrulele la RoJam, dar mă bucur că s-a terminat şi asta cu bine. Joi a fost ceva mai liniştită ziua, de dimineaţă am avut ore de franceză, am început să facem planurile de vacanţă la cercetaşi, deci înscrieri peste înscrieri şi să aranjăm frumos invitaţiile la campul nostru de surviving, "Pierdut în Pădure", precum şi o tonă de alte lucruri. Mai am o lucrare la informatică [ultima din liceu, de la anul scap de doamna materie-enervantă-şi-urâtă] şi una la matematică şi gata... s-a dus şi a 10-a... dar nu e vremea să vorbesc despre asta. Ştiu că trebuie să mă bucur la maxim de vara asta şi totuşi să mă şi decid la ce facultate mă duc, aşa că îmbin cumva discuţiile cu oamenii frumoşi cu planorismul şi cercetăşia, aşa încât... să facem să fie bine, vorba lui Vlad. Acum vă las, mă aşteaptă un pat cald şi o dimineaţă cu multă informatică. Noapte bună!:)
P.S.: Un cântec optimist, frumos, copilăresc, care miroase a cireşe şi a vară... La mulţi ani cu întârziere, copii! Să nu vă uitaţi niciodată sufleţelele iubitoare şi neastâmpărate!
P.P.S.: Am primit multe surprize frumoase zilele acestea, de la oameni de la care chiar nu mă aşteptam... Mulţumesc.:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu