şi crezi că nu mai ştiu cine eşti
şi crezi că dragostea se destramă...
Voi fi atâta timp fără tine,
dar vremea trece oricum fără noi.
Culorile se duc de la sine...
Dac-a fost să fie aşaaaa,
nu e vina taaaaa
şi te-aş întreba...
E dimineaţă
în altă viaţă...
Se-ntâmplă doar o singură dată
şi cauţi toată viaţa apoi,
dar nu mai găseşti niciodată...
Ne umplem apoi de durere,
ne-nchidem în suflet de tot,
dar tot mai visăm în tăcere.
Dac-a fost să fie aşaaaaa,
nu e vina taaa
şi te-aş întrebaaa...
E dimineaţă
în altă viaţă...
P.S.: Versurile sunt uşor adaptate. Oricât de mult aş fi absorbită de cercetăşie, planorism sau şcoală, oricât m-aş refugia în lectură, vizionare de filme, conversaţii amuzante şi planificări intense, vine o vreme, seara, înainte de culcare, când tot ce am refuzat de-a lungul zilei îmi stăruie în minte, cu o forţă şi o răutate atât de frumoase, care mi-s chiar dragi uneori. Şi oricât nu vreau să plâng, degeaba mă împotrivesc. Şi oricât aş vrea să uit, nu ţine de mine... Aşa că pot doar să iubesc.
P.P.S.: Zilele cu Vlad şi Irina devin tot mai faine, brioşele mai delicioase, jocurile pe Nintendo mai amuzante, hohotele de râs mai accentuate, pozele, evident, mai multe, iar conversaţiile mai plăcute... A venit vara, bine-mi pare... Cred.:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu