Inima mea nu e dacă nu eşti tu [frânturi de suflet]

• Nu, n-am ştiut, că toate lucrurile bune sunt doar bune la-nceput; nu, nu, nu, n-am ştiut că dragostea o preţuim numai atunci când a trecut. Nu, nu, nu, n-am ştiut că fericirea nu se cumpără, cu toate că am vrut, nu, nu, nu, n-am ştiut că dacă vreau să te iubesc trebuie să las tot ce-am avut. Nu, nu, nu, n-am ştiut că în iubire într-o clipă poţi să pierzi tot ce-ai avut, nu, nu, nu, n-am ştiut când un prieten m-a trădat şi m-a lăsat, dar am tăcut. Nu, n-am ştiut, că viaţa asta se termină şi n-o ia de la-nceput... Dar ştiu că-ntr-o zi, când eu nu voi mai fi, doar sufletul meu, numai el va mai şti ce n-am ştiut...
• În ziua ce vine, poate mă vei asculta, am ales şi rău, şi bine, o parte din mine las în grija ta. Nopţi fără vise, întrebări fără răspuns îmi trezesc din amintire sufletul ascuns. Dincolo de nori, e-o rază de lumină, dincolo de nori, e lumea mea. Nu-mi cer iertare pentru tot ce am făcut, cer o rază de iubire, s-o iau de la-nceput. Am putere-acum să schimb ceva în lume, am puterea de-a visa...
• Ştiu, un copil se naşte acum, da, ştiu, un bătrân îşi ia rămas-bun. Eu i-am spus vremii să stea în loc, amintirea mea vreau să fie-a ta. Vine o zi, vine o zi când se va sfârşi, nimeni va şti, nimeni va şti oare când va fi. Vine o zi, vine o zi, chiar de voi pleca, nimeni va şti, nimeni va şti cât voi regreta. Nu, nu am ce să îţi las în loc, doar gândul meu şi un pic de noroc, ştiu, nu e mult, dar e suflet curat şi e-adevărat, şi e-adevărat...
• Gândurile-mi au plecat, peste lume au zburat, unde au întrebat, nu mi te-au aflat. Visele mi-au spus uşor că te vor găsi, dar s-au întors la locul lor fără a te ştii. Nu mai am la cine să mă rog, nu mai am... Fără el, fără el, fără el nu mai e nimeni lângă mine-n noaptea grea şi mă trezesc iar fără el. Sufletu-mi şi el s-a dus până-n cer, acolo sus, câte stele-a colindat, însă tot nu te-a aflat; s-a întors din nori c-o stea şi mi-a spus că e lumina din privirea ta, însă ştii că doar cu ea... Nu mai am de ce să mai trăiesc, nu mai am... Într-o zi m-a întrebat inima "Suflete, de ce-a plecat şi n-a mai venit?". "Câte zile vor mai fi, câte zile voi trăi, ştiu... ştiu că n-am să mai iubesc pân-am să-l găsesc"... Aşa i-am spus.
• Nu e uşor, nu e nici greu să încerci acum să te întorci din drum, poate că eu cu sufletul meu aş avea atât de multe să îţi spun, însă ochii tăi se vor pierde în noapte, lăsându-mă pe mine-n urma lor, ştiu că ochii tăi vor fi două şoapte şi mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei. Vreau să simt căldura ta când noaptea va veni, doar stelele să ştie c-ai sosit; părul tău va fi iar ud de rouă-n zori de zi şi aş vrea să pot să-ţi spun 'bine-ai venit!', însă ochii tăi se vor pierde în noapte, lăsându-mă pe mine-n urma lor, ştiu că ochii tăi vor fi două şoapte şi mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei...