Cum mi-am petrecut începutul vacanţei

Weekendurile timpurii şi prelungite sunt cele mai frumoase. Iar atunci când sunt şi în vacanţă, devin cu adevărat o binecuvântare pentru nervii prea întinşim care trebuie stropiţi cu praf de călătorie şi esenţe de petreceri. Aşa că joi, după o dimineaţă plină de alergături, o revedere destul de fugitivă cu draga de Paula şi o întâlnire scurtă cu lupişorii şi temerarii, am luat autobuzul spre Timişoara cu Maia, Luisa şi Andrei, ca să mergem în satul denumit frumos Sânul lui Andrei [aka Sânandrei], la Speedy, unde ne mai aşetptau şi alţi cunoscuto-prieteni, precum Alin şi prieteni-prieteni precum Crissu sau Cătă, alături de un moment spiritual atent pregătit. Până la Sânandrei era însă cale lungă şi am poposit în Timişoara, ne-am întâknit şi cu Alex, ne-am plimbat prin Unirii, Operei şi Libertăţii, am mâncat covrigi ieftini şi ne-am reîndrăgostit de Timişoara, după care, într-un final, am ajuns la gară, am luat un personal împuţit şi ne-am dat jos în mijlocul nicăieriului, prin care am călătorit mai bine de jumătate de oră ca să găsim casa lui Speedy. Am scris dedicaţii pe cărţi pe parbrize de maşini, am râs de prezervativele Bestfriends şi am mâncat la cireşe de pe marginea drumul cât să ne săturăm. Odată ajunşi, după împărţit cadouri, îmbrăţişări şi depozitat bagaje, ne-am trântit în şezlonguri şi am mâncat macaroane cu soia, apoi am mutat tot calabalâcul în grădină şi am început momentul spiritual: discuţii despre însemnătatea omului, evoluţia lumii contemporane, părerile noastre asupra... să-i zicem... apocalipsei etc. Am vizionat vreo două filme, unul cu ceva teorie aiurea cu extratereştrii şi unul despre cum ar arăta planeta noastră după ce noi, oamenii, am dispărea... am adormit pe la 'după 200 de ani' şi filmul cică mergea până pe la 'după 10000 de ani'. M-am dus în casă, am băut cafea şi nu am mai putut adormi, aşa că am râs de numa' cu fetele de Andrei, apoi am povestit o grămadă cu Alin despre îmbinarea dintre planorism şi cercetăşie şi, pe la şase dimineaţa, am adormit şi eu. Am lenevit până pe la 10, am mâncat în grabă nişte cartofi prăjiţi şi am făcut un duş relativ scurt, după care am plecat spre Timişoara. Acolo, ne-am întâlnit cu Laura, Alex şi Epu, ne-am plimbat prin Timi, am stat la un suc în complex, ne-am văzut apoi şi cu draga de Lala şi ne-am zorit spre gară. Trenul a ajuns în Deva abia pe la nouă şi jumătate seara, aşa că tot ce am mai putut face a fost o baie şi... deplasarea până la pat. Ah, am uitat de cina delicioasă bazată pe sarmale. Aşa că joi şi vineri am avut parte de o noapte albă, multe cafele, prieteni revăzuţi după multă vreme şi un început de vacanţă tare fain.

Sâmbătă am mers la aerodrom, pentru primele zboruri pe anul ăsta. Mi-a fost aşa de dor de zebră, de ţinut la plan, de pregătirea nemijlocită, de alergat după planoare şi bătăi cu apă, de sandvişuri mîncate în grabă şi discuţii faine sub un cer senin, dar cel mai mult mi-a lipsit zborul. Să simt manşa între degetele mele, să apăs cu siguranţă palonierele, să am emoţii la decolare, să nu menţin linia dreaptă, să fac virajele prea strânse şi să nu îndulcesc panta la vreme la aterizare... Deşi au fost doar două zboruri, m-am ambiţionat ca anul acesta să mă mobilizez şi să împac cercetăşia cu planorismul în aşa fel încât să ies la simplă... Întoarsă de la aerodrom, am dus puţină muncă de convingere cu tata să mă lase la nedeie în satul în care e preot, a fost destul de repede de acord, ba mi-a rezolvat şi cu cazarea şi transportul, aşa că peste jumătate de oră eram în autobuz. Odată ajunsă în sat, am lăsat lucrurile la familia la care trebuia să dorm, am stat la poveşti, m-am jucat cu fetiţele de acolo, am discutat câte-n lună şi în stele cu oameni frumoşi şi simpli, după care am mers la Dorina, mi-am aranjat puţin părul şi... haide la nedeie. Da' de unde, că era cam gol pe acolo, aşa că ne-am decis să facem o plimbare, să povestim liniştite de sentimente şi păreri despre clasa a 10-a şi să râdem cât nu am mai făcut-o împreună. Ne-am întors la Căminul Cultural, ne-am luat un suc şi ştampila de la intrare, am văzut cam ce lume sosise şi am plecat până 'acasă', unde am mai stat la poveşti, am mâncat de cină şi ne-am luat ceva haine mai groase. Nu a fost nevoie să le folosim, pentru că, întoarse la nedeie, ne-am şi prins în horă. Am dansat aproape încontinuu, ba am reuşit să conduc din nou eu dansul [atâta îmi place să fac asta: să dua peste un băiat care nu prea ştie să danseze şi să mă învârt cum vreau eu] şi, pe la două şi ceva, am mai povestit cu lumea din sat şi, apoi, am plecat la somn. M-am trezit devreme, ca să merg la biserică, îmi venea să adorm, după slujbă am rămas la parastas şi la pomană cu tata, am adormit pe maşină înspre Deva şi, când eram ferm convinsă că o să dorm de numa' acasă, mi-a sărit tot somnul.

Mâine şi marţi e liber la aerodrom, mâine avem orientare până la Piatra Coziei cu cercetaşii şi marţi nu ştiu încă ce fac, dar am destule note cu ce am de făcut săptămâna aceasta. Vă urez tuturor o vacanţă minunată... şi plină de activităţi care să vă facă să zâmbiţi din toată inima!

P.S.: Fraza acestui weekend este, bineînţeles, "Be gu mineeee!":))