Poveşti de boboacă

Ştiu că în ultimul timp nu am mai scris despre viaţa mea prea mult pe blog şi asta fiindcă deja devine plictisitor să tot umplu acest jurnal de suflet cu ceea ce fac eu zilnic, dar, din când în când, trebuie ca şi blogul să fie la curent cu ce am mai făcut.
Astfel, ieri am mers cu bicicletele. Chiar dacă eu nu am una, Joy mi-a împrumutat-o pe a verişorului ei şi aşa ne-am plimbat frumos de la un capăt al Devei la celălalt. Deşi am avut destule mici incidente, precum întâlnirea cu un dezaxat în parcul de la Bejan, dezaxat care i-a sărutat mâna Mirunei la propriu, plimbarea a fost grozavă. Am intrat într-un gard viu cu bicicleta [şi nu, nu se mişcă, deşi e viu:))], am zgâriat o maşină şi m-am umplut de vânătăi, dar chiar vreau să îmi cumpăr o bicicletă...
Astăzi, am avut din nou o mare scăpare verbală la ora de mate, adică m-a cam luat gura pe dinainte şi am fost scoasă la tablă, dar mi-am învăţat lecţia şi pe viitor voi încerca să îmi măsor cuvintele.
Acum abia ce m-am întors de la concertul cu corul, concert care a fost extrem de lung. Cei doi compozitori ale căror lucrări le-am cântat au povestit şi au tot povestit şi nu s-au mai oprit decât atunci când au văzut că lumea începea să se ridice şi să plece. Dar am venit noi şi am cântat şi i-am emoţionat pe toţi. După concert, am fost cu Erika la o plimbărică şi mi-am cumpărat o acadea maaaare de tot, roşu cu alb, pur şi simplu delicioasă, şi m-am simţit ca un copil fericit.
Voi continua mica mea schiţă cu Ioana şi Mihai, schiţă care defineşte, într-un fel, speranţele şi visele adunate în mine şi strânse cu o panglică violet şi cu un portativ vorbitor, care cântă într-una despre dragoste şi îmi repetă că, într-o zi, voi fi cu adevărat fericită. Până atunci, mă reîntorc la poveştile mele, la colecţia de proză fantastică a lui Eliade, pe care o ador şi la iluziile mele de boboacă. Pentru că încă sunt boboacă...chiar dacă săptămâna viitoare se termină clasa a 9-a. Se termină? A trecut deja primul an de liceu...Dar voi scrie despre cum a fost atunci când se va încheia. Până atunci, mă bucur de ultima săptămână de bobocie, săptămână pictată cu vise mov, planuri de vacanţă, prietenii trainice, plimbări cu bicicleta şi cântece frumoase. Vă doresc tuturor un weekend frumos şi sper că încercarea mea de schiţă reuşeşte să definească măcar puţin din imaginaţia mea mult prea bogată...În încheiere, vă las un cântec frumos, care este unul dintre preferatele mele şi ale lui Joy...:)